“Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee

Printre atâtea articole despre “măreaţa capodoperă” ce se vrea a fi carte şi film, pe numele său “50 Shades of Grey”, îndrăznesc să vin şi eu cu o recomandare de carte căreia îi voi alătura atributele de măreaţă şi capodoperă fără niciun fel de ghilimele, şi anume “Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee. Ideea mi-a venit de la o ştire care a luat cu asalt lumea literară în urmă cu vreo 2 săptămâni, ştire care pe mine m-a făcut un copil fericit: autoarea romanului, Harper Lee, acum în vârstă de 86 de ani, va publica o continuare pentru  opera care nu i-a adus doar renumele mondial, ci şi numeroase premii.

Harper-Lee

Cine este Harper Lee? Ei bine, este o doamnă care a călătorit mult după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial şi care s-a învârtit prin cercurile unor scriitori de renume la acea vreme, printre care şi Truman Capote, cunoscut în special pentru “Mic-Dejun la Tiffany”. Avându-i ca model pe cei din jurul ei, doamna Lee s-a hotărât să scrie. A publicat un singur roman, cel menţionat, şi care a adus în atenţia publicului o temă controversată: tema rasismului, prejudecăţilor. Totuşi, farmecul acestui roman nu constă doar în tema pe care o aduce în discuţie, ci şi în felul prin care autoarea a ales să se exprime faţă de cititorii săi.

Cu o tonalitate caldă şi totodată umoristică, Harper Lee, prin vocea lui Scout, o fetiţă în vârstă de 6 ani la începutul romanului, prezintă problema discriminării rasiale, o caracteristică a Statelor Unite ale sfârşitului anilor `40 ai secolului trecut. Alături de fratele ei mai mare, Jem, şi de Dill, un băiat care vine la ei în oraş (Maycomb, Alabama) în fiecare vară, trec prin tot felul de întâmplări ce gravitează în jurul tatălui celor doi fraţi, Atticus Finch, a cărui profesie este aceea de avocat. Legat de titlul romanului, acesta are semnificaţia de a lovi în cel slab, “pasărea cântătoare” fiind aceea care, în viersul său, păstrează toate tainele lumii.

afe521e6-ed7e-4a42-8db6-673a4f203188

Totul începe atunci când o femeie albă, provenind dintr-o familie nu tocmai respectată în oraş, îl acuză pe Tom Robinson, un bărbat de culoare, că a violat-o. Atitudinea celor din comunitatea oraşului faţă de Atticus şi copiii săi devine represivă, cei mici fiind insultaţi de către colegii de şcoală şi chiar de membrii familiei pentru faptul că tatăl lor a acceptat să ia apărarea unei “ciori” (nigga). Totodată, Atticus primeşte ameninţări cu moartea şi chiar riscă să fie omorât, însă este salvat de Scout, fiica sa de 9 ani. Dar nu vă spun cum! Vă spun doar că puterea vorbelor unui copil sunt mai presus decât orice adevăr.

În paralel cu problema tatălui lor, copiii se confruntă şi ei cu o altă problemă, aceea legată de “Boo” Ridley, vecinul lor care nu ieşea niciodată din casă şi despre care credeau că este strigoi. Ei îl bănuiesc pe acesta de toate relele ce se întâmplă în oraş şi, prin tot felul de vicleşuguri, încearcă să pătrundă la el în casă pentru a-l demasca. Una dintre întâmplările marcante referitoare la acest subiect, este aceea când Jem, vrând să pătrundă în casa lui Ridley, este nevoit să sară gardul, rupându-şi pantalonii, pentru că era ameninţat cu puşca. Totuşi, a doua zi a găsit pantalonii gata cusuţi, atârnaţi pe gard, acest lucru dovedind totuşi că cel pe care îl bănuiau a fi monstru nu era chiar aşa cum credeau. De altfel, în primul an de şcoală al lui Scout, întorcându-se acasă alături de Jem, găseau mereu în scorbura unui copac din apropierea casei lor tot felul de cadouri, aflând abia spre final de la cine proveneau.

Ce se întâmplă mai exact în final? Ei bine, nu vă spun nici asta. Dar vă spun că acţiunea finală demonstrează cititorului că rasismul şi prejudecăţile sunt substanţe extrem de nocive pentru societatea noastră şi că reuşesc să o distrugă indiferent de modul în care acţionează, având efecte ireversibile. Totuşi, ca să-mi conturez ideea,  se pare că, în final, “Boo” Ridley nu mai e nici pe departe un strigoi, ci doar un om care suferă de claustrofobie, iar Atticus câştigă lupta cu sistemul, dar, din păcate, nu şi cu societatea.

killmockingbird

Copiii, Scout, Jem şi Dill, îl admiră pe Atticus pentru stăruinţa în a demonstra nevinovăţia unui om, neţinând cont de alte criterii decât de acela că este om ca şi el, regretă faptul că l-au judecat pe Ridley după bârfele oamenilor din oraş, iar acum îl respectă mai mult ca niciodată, mai ales pentru faptul că le-a dovedit că este mai uman decât mulţi dintre vecinii care pretindeau contrariul despre el, iar eu, ca cititor, am preluat toate aceste învăţăminte şi multe altele care se află ascunse printre rândurile cărţii şi m-am delectat cu o lectură pe cinste.

You never really understand a person until you consider things from his point of view

Până la publicarea celei de-a doua părţi, mă voi mulţumi să urmăresc ecranizarea din 1962 (pozele fiind, de altfel, capturi din film), care se pare că a avut un mare succes la acea vreme. Între timp, pe voi vă invit să îmi împărtăşiţi părerile voastre legate de această carte şi de felul în care se aplică tema rasismului şi a prejudecăţilor în zilele noastre, pentru că a fi un om cu o judecată justă şi imparţială atunci când vine vorba de situaţii precum cea expusă în roman, este cu adevărat o dovadă de curaj, indiferent de epocă. Dar oare câţi dintre noi am avea curajul lui Atticus puşi într-o astfel de situaţie?

Advertisements

20 thoughts on ““Să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee

    1. Sunt filme care reusesc să redea foarte bine acțiunea unei cărți, unele fiind chiar mai reusite decât cartea ( exemplu: “Mic-dejun la Tiffany”). Așa că sper să ne placă și cel despre care am pomenit în articol! 😀

      Liked by 1 person

  1. Chiar daca nu mai exista clasificarea speciei umane in rase, prejudecatile rasiale inca exista si vor exista multa vreme. Motivele sunt multe si cu multiple cauze. Cat despre curajul de a lua apararea cuiva, este mai mult decat curaj, trebuie sa ai mai mult ADN uman, si nu din cel al oii sau al hienei sau orice altceva te face sa fii uman si nu un animal cu spirit de turma si limita in gandire.

    Liked by 1 person

    1. Nu înțeleg comparația ADN-ului uman cu cel al oii sau al hienei! :)) Și încă există clasificarea speciei umane în rase, ba chiar sunt mai multe astfel de clasificări, doar că nu se mai ține cont de ele la fel de mult ca în trecut.

      Like

  2. Sper sa iti placa si filmul nu numai cartea.La vremea cand am citit cartea si am vazut filmul am fost foarte impresionata.Atticus este un om curajos care a platit un pret mare pentru ceea ce a considerat ca este drept si actiunea lui.Desi a invins sistemul societatea nu l-a iertat.Asa era societatea in vremurile acelea.In zilele noastre s-au mai schimbat lucrurile,societatea a evoluat,insa rasismul exista si azi in multe parti ale lumii. Felicitari pentru cartea aleasa si ma bucur ca ti-a placut.O zi frumoasa iti doresc,Maria,pupici cu drag. 🙂

    Liked by 1 person

    1. Și eu sper să îmi placă filmul! Cele mai multe ecranizări ale cărților pe care le-am citit au fost dezamăgitoare, dar poate pentru că mă implic prea mult în ceea ce citesc.
      Mulțumesc mult și vă doresc și eu asemenea! ❤

      Like

  3. Fiindcă timpul mult prea scurt din ultima perioadă nu mi-a mai permis să stau la calculator pentru socializare, am gândit că serile le pot petrece vizionând câte un film bun. Clar, citesc în fiecare seară, dar oboseala zilei îşi spune cuvântul. Drept pentru care, citind recenzia făcută de tine, nu pot comenta prea mult, aş fi în necunoştinţă de cauză dacă m-aş raporta strict la cartea ce a dat titlul blogului tău.
    De fapt aş fi vrut să spun că-n timp ce lumea majoritatea) se bate-n beţe cu politica şi cu filmul 50 Shades of Grey, eu am revăzut, cu aceeaşi trăire, Pianistul şi Lista lui Schindler, două filme în care rasismul şi ororile războiului scot în evidenţă, ceea ce spuneau latinii odinioară: homo homini lupus (că tot n-am comentat la blogul cu expresii latineşti).
    O zi bună să fie la voi!

    Liked by 1 person

    1. Da, da, da! “Lista lui Schindler” este cu siguranță dacă nu cel mai bun, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată care au ca temă xenofobia, iar ceea ce îl face și mai special decât alte filme cu aceeași temă este faptul că e inspirat din evenimente reale, așa că beatus, qui prodest, quibus potest! 😀
      Mulțumesc, de asemenea!

      Like

  4. Ce plăcere să găsesc această recenzie aici la tine. Chiar aseară mă întrebam ce carte să mai citesc, când mi-a venit în minte Harper Lee cu a sa “To kill a mocking bird”. Rasismul și prejudecățile sunt în continuare răspândite, chiar și în societățile noastre așa zis liberale și tolerante. Să susții o cauză care nu te implică direct, ci doar prin responsabilitatea ta de om și de ființă morală, și care îți poate pricinui multe necazuri, dovedește o tărie de caracter și o forță a convingerilor mult peste epoca contemporană.

    Iți recomand un alt film impresionant pe tema rasismului, cu un ritm destul de lent, ce-i drept, dar care ne oferă și câteva momente tulburătoare, despre același subiect al determinării și al lupții pentru dreptate. Nu e extraordinar cotat pe IMDB, dar se merită. E vorba de Cardinalul lui Otto Preminger, 1963.

    Liked by 1 person

    1. Mulțumesc pentru comentariu!
      Într-adevăr, curajul lui Atticus servește drept pildă multora dintre noi, însă, dacă în universul ficțional omul poate deveni orice, în viața de zi cu zi acest lucru pare aproape imposibil, iar într-o societate în care lumea continuă să se bazeze pe violență în rezolvarea conflictelor, puterea cuvântului, așa cum este expusă în romanul lui Harper Lee, este o armă încă necunoscută.
      Promit că voi urmări filmul recomandat atunci când timpul îmi va permite și voi reveni cu o părere! 😀

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s