Chef de chef

Am atâtea de zis şi atât de puţină energie încât scriu doar cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi sprijin capul să nu cadă. Şi mai vreau şi ciocolată, dar magazinul e departe şi lenea e cucoană mare…

Nu vă speriaţi, nu-s bolnavă! Sunt doar obosită pentru că azi e duminică şi mereu mi-e somn duminica, în special când petrec până dimineaţa, iar asta se întâmplă cam în fiecare sâmbătă.

Numai că azi sunt revoltată şi mă oftic (dar ce mă oftic!) că nu am energia necesară să-mi vărs oful.

Pe scurt: Aseară fuse mare party, majoratul unei colege. Am ajuns la ora 21:30 şi până la ora 2:45 când am plecat de-acolo capul meu bubuia datorită sunetelor din surdină, pe numele lor MANELE. Măi, oameni buni! Sunt de acord că gusturile nu se discută (uneori). Dar, fraţilor, ce fel de distracţie e aia când tot ce faci este să dansezi pe un sunet de tarabană în combinaţie cu lălăiala unuia care cântă doar despre duşmani, femei şi bani? Hai, dansezi la început că, deh, să se simtă şi fata aia bine că n-a cheltuit zeci de milioane cu petrecerea degeaba… dar deja, după alea 10 manele, m-aş fi simţit proastă dacă aş mai fi continuat să dansez.

Oricum, chestia asta cu manelele la majorate şi nu numai, chiar şi la nunţi şi la botezuri, e ceva normal. Şi de-aia, de fiecare dată după ce merg la o astfel de petrecere, spun că nu o sa mai merg niciodată. Evident, de fiecare dată mă mint singură, sperând că poate va fi OK. Dar, nu, nu e şi oricâte persoane dragi mie ar fi pe-acolo, tot mă simt proastă dacă încerc să dansez pe aşa ceva, iar de pretins, nici atât nu aş putea! Şi credeţi-mă! Sunt sufletul petrecerilor, atunci când mă simt bine undeva, nu-s vreo babă comunistă! Îmi place de mor să mă distrez. Dar petrecerile astea, fraţilor, pe cuvânt că-s urâte tare!

Folclorul nostru are nişte melodii atât de frumoase, iar noi preluăm de la alţii o cultură atât de trivială. Pentru că manelele, nu-s melodii, manelele “nu e” muzică. Manelele “e” o lălăială lipsită de sens, dar nouă, românilor, ne plac pentru că sună aşa, oriental, şi ne fac să ne simţim mai speciali!

Oricum, sunt atâtea genuri de muzică pe care te poţi distra la o petrecere… de ce trebuie, fratele meu, să-mi bubui creierul cu salami şi copii de aur???!!!

Atât am avut de zis. Mă bag în pat să citesc, nu de alta, dar neuronii mei au nevoie de un reboot total după o seară ca asta…

P.s.: Dacă mi-a observat cineva absenţa în ultimele două săptămâni, să ştiţi că-s fooooarte bine! Mai bine ca niciodată chiar! Doar că am avut un program mai plin care n-a mai lăsat loc şi distracţiei virtuale.

O zi faină să aveţi! Şi dacă aveţi drum pe la magazin, nu vă cer decât o Milka cu alune…