George Orwell şi al său “1984”

În contextul Legii “Big Brother” care a făcut mare tam-tam zilele trecute pe la noi, un copil citea o carte. Acea carte se numeşte “1984” şi este scrisă de George Orwell, iar acel copil sunt eu şi m-am gândit să trec puţin pe-aici ca să v-o recomand.

“1984” nu este o simplă carte, care prezintă evenimente ce ar fi putut avea loc în anul omonim cărţii, aşa cum aţi putea crede, pentru că, deşi acţiunea are loc în acel an, “1984” este povestea unei societăţi care, în urma unui război nuclear, renaşte sub conducerea “Fratelui cel Mare” (Big Brother). Personajul principal este un tânăr, pe numele său Winston Smith, care locuia în Oceania, una dintre cele trei ţări existente în lume în acel moment, pe lângă Eurasia si Eastasia. “Fratele cel Mare” era conducătorul suprem care “era cu ochii pe tine”, prin intermediul tele-ecranului (telescreen) în sensul că te proteja, dar îţi ştia şi fiecare mişcare, iar Partidul mobiliza masele. Cel mai mare duşman al sistemului era Emanuel Goldstein, tuturor fiindu-le inoculată ideea conform căreia el era motivul tuturor războaielor ce au loc şi motivul tuturor lucrurilor care nu funcţionează corespunzător. Pe parcursul acţiunii, se dovedeşte că acest personaj, de fapt, nu exista.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Strâmtorat de fatalitatea societăţii în care este nevoit să trăiască şi simţind că este altfel decât ceilalţi, Winston decide să se răzvrătească împotriva sistemului. Astfel că începe să scrie un jurnal, într-un colţ al camerei din care telescreen-ul nu îl poate surprinde, acesta fiind primul pas în încălcarea legii lui Big Brother, care suna în felul următor: “Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa este putere.” Încercând să scrie, îşi dă seama că nu mai ştie, deoarece, pentru o mai bună mobilizare a maselor, limba engleză se modifică, devenind “nouvorba” (newspeak). Toate cuvintele erau abreviate, cuvinte ca “libertate” sau “cunoaştere” sunt eliminate din limba uzuală, iar scrisul era interzis, cu excepţia scrierilor care aveau ca subiect Partidul. Cititul era interzis, iar cărţile de dinaintea erei Fratelui cel Mare fuseseră distruse în întregime.

Winston lucra la Ministerul Adevărului, care era, de fapt, contrariul a ceea ce exprima, asemenea celorlalte ministere: Ministerul Iubirii, Ministerul Păcii, Ministerul Abundenţei. Sarcina sa era aceea de a modifica cuvintele din exemplarele cărţilor mai vechi, în cuvinte din nouvorbă. Într-o zi, după terminarea celor “Două Minute de Ură” care aveau loc zilnic la ora 11, timp în care toată lumea privea un telescreen imens şi îşi exterioriza sentimentele de ură faţă de Emanuel Goldstein a cărui figură apărea pe ecran, Winston o zăreşte pe Julia, al cărui nume îl va afla mai târziu, şi pe care o urăşte automat, gândindu-se că îl urmăreşte pentru faptul că scrie în jurnal.

Mai târziu, mai exact, în a doua parte a cărţii, ce doi vor sfida în întregime legea, îndrăgostindu-se unul de celălalt. În societatea distopică imaginată de Orwell, sentimentele de dragoste erau interzise, iar căsătoriile puteau avea loc doar dacă cei doi viitori soţi ar fi dovedit că nu simt nimic unul faţă de celălalt, ci doar vor să perpetueze specia. Cei care se dovedeau a fi îndrăgostiţi erau condamnaţi la moarte.

În pofida restricţiilor, Julia şi Winston îşi consumă iubirea atât cât pot şi, mai ales, cum pot, întâlnindu-se în pădure, unde credeau că nu există tele-ecrane. Atunci când consideră că locul de întâlnire devine primejdios, ei îşi închiriază o cameră în cartierul “prolilor”, care erau clasa cea mai joasă a societăţii, aceia care se răzvrăteau complet împotriva a tot ceea ce însemna sistemul. Casa anticarului în care închiriază camera părea un loc ferit de ochii lui Big Brother, astfel că încep să se întâlnească din ce în ce mai des acolo. Între timp, cei doi , fiind dornici să lupte împotriva nedreptăţii sistemului, intră în “Frăţie”, o societate secretă a cărui conducător se presupunea a fi Emanuel Goldstein. Cel care le face invitaţia în cadrul Frăţiei este O`Brian, un coleg de la Ministerul Adevărului. Odată cu intrarea lor în societatea secretă, ei îşi asumă toate riscurile şi li se spune că, dacă vor fi vreodată în primejdie, Frăţia nu va interveni pentru a-i ajuta.

big-brother-is-watching-you

Ceea ce se va şi întâmpla, de altfel, când, într-o seară, pregătindu-se să plece din camera închiriată,  trupele Poliţiei Gândirii năvălesc peste ei, arestându-i, dovedindu-se că tabloul din cameră era un tele-ecran, iar anticarul era, de fapt, informator secret. Ei sunt duşi într-un loc necunoscut, cel mai probabil, după cum se menţionează şi în carte, în subsolurile unuia dintre Ministere, unde sunt torturaţi chiar de O`Brian, cel care i-a iniţiat în rândul Frăţiei, spunându-le că de şapte ani îi avea sub observaţie şi că tot ceea ce ştiu despre Emanuel Goldstein este rezultatul muncii Partidului şi că atât puterea, cât şi exercitarea ei în sine, nu se puteau face decât prin violenţă, acesta fiind scopul principal al celor de la conducere.

1984-George-Orwell-0021Sfârşitul cărţii este unul imprevizibil şi de aceea nici nu vi-l spun. Spun doar atât: în final, Winston cel dornic de dreptate, după ani de suferinţă, îl iubeşte pe Fratele cel Mare.


Dacă în 1984, calamitatea regimului comunist încă nu atinsese un nivel atât de catastrofal ca cel redat de George Orwell în cartea publicată în 1949, ca o urmare a regimului stalinist şi al repercursiunilor sale asupra societăţii, putem spune că astăzi asistăm cu adevărat la ceea ce autorul a numit “Legea Big Brother”.

Big Brother-ul zilelor noastre este internet-ul şi poartă numele de Facebook, iar partidul lui Big Brother este mass-media. Facebook urmăreşte tot ceea ce facem, după cum chiar el însuşi ne-a spus în toamnă, iar mass-media preia din societate informaţii care îi convin, pentru a le transmite prin intermediul Facebook-ului. La fel şi noi, postăm pe Facebook doar ce ne convine, iar cei din jurul nostru sunt manipulaţi de ideea conform căreia toată lumea este fericită. De aceea, “libertatea este sclavie” se aplică mult mai mult în zilele noastre, decât în regimul comunist. Atunci măcar ştiai că nu eşti liber. Acum ai impresia că eşti, şi, de fapt, eşti mai constrâns de “tele-ecrane” mai mult ca niciodată.

Faptul că “războiul este pace” este şi mai adevărat acum. În perioada comunistă, România nu a fost implicată în niciun fel de război. Da, asistam la Războiul Rece, care s-a încheiat odată cu anul 1989, dar acesta nu a avut consecinţe grave asupra României. Pe când astăzi, suntem înconjuraţi din toate părţile de războaie, chiar la graniţa de nord bate unul la uşă, iar noi ne prefacem că nu se întâmplă nimic, pentru că “este pace”. Suntem orbiţi de aparenţe şi nu conştientizăm gravitatea lucrurilor din jur, pentru că Big Brother (Facebook)  şi Partidul (mass-media) spune să nu ne facem griji.

Că “ignoranţa este putere”, asta este cea mai adevărată afirmaţie cu referile la societatea noastră pe care ar putea-o face cineva. Dacă înainte de `89, accesul la informaţie se manifesta doar sub formă scrisă, sub forma cărţilor, astăzi, acestea au devenit relicve şi cei mai mulţi ne bazăm pe internet la capitolul acesta. Din păcate, după cum am mai spus, Big Brother inoculează în mintea noastră doar ceea ce vrea el, şi nu ceea ce trebuie, de unde rezultă că societatea este mai ignorantă ca niciodată, trăind sub aparenţa faptului că este de fapt erudită. Nu, a citi doar postări de pe Facebook nu înseamnă că ştii, înseamnă că ai o existenţă mediocră şi că nu vei fi niciodată capabil de a ieşi din linia dreaptă a “Partidului”. Eşti cum vor ei, nu cum vrei tu, iar acest lucru le dă lor putere.

10-George-Orwell-Quotes-that-Predicted-Life-in-2014-America

Acestea fiind spuse, “1984” e o carte care merită citită nu doar pentru ideile pe care le transmite, ci şi pentru că citind-o, conştientizezi că din 1949, de când a fost publicată cartea, şi până acum, nu s-a schimbat nimic în bine, ba din contră. “1984” nu este o simplă lectură, ci este o lectură care te pune pe gânduri şi trage un semnal de alarmă, ceea ce o face cu adevărat o carte, aşa cum ar spune mulţi, “bună”. Mă bucur că nu este predată în şcoli, altfel ar fi fost tratată cu aceeaşi superficialitate cu care giganţi ai literaturii româneşti precum Marin Preda, Eliade sau Călinescu sunt trataţi actualmente. Dar despre asta altădată! 🙂

Advertisements

25 thoughts on “George Orwell şi al său “1984”

  1. Înaintea de Revoluţie era un război tăcut. Dar era. Cât despre restul … ce să zic, uneori îmi spun că e doar dependenţa de ceva ce ne-a lipsit atâta vreme. Vorbesc pentru mine, cea născută şi educată înainte de Revoluţie. Se pare că tinerii percep lucrurile altfel, e normal. Nu cred în teoria “Big Brother”, o accept ca posibilitate dar evit să cred că se (mai) poate. Sunt idealistă, cu siguranţă sunt idealistă. Prefer ideile realităţii. De dependenţă însă sunt sigură. Ne manipulăm singuri dorind să dovedim contrariul. Sau doar dorind să evadăm.

    Like

    1. Și eu prefer ideile realității, tocmai de aceea am ales această carte pentru a evidenția ceea ce se întâmplă. Nu este niciun fel de teorie conspirativă, pentru că Facebook, în toamnă, a anunțat o nouă politică de confidențialitate, în care se menționează că tot ce se vorbește pe Facebook este urmărit. De unde și comparația cu “Big Brother”.
      Și da, așa este, dependența asta e mai nocivă decât orice lege Big Brother pentru faptul că nu poate fi “anulată”, asemenea unei legi, ci doar învinsă, iar asta înseamnă luptă. Ori lupta cu aceasta dependență este sinonimă cu lupta față de sine, care este cea mai grea luptă.
      Dar să privim partea bună! “Big Brother” al nostru ne dă voie să citim, să iubim, să dansăm, să ascultăm muzică, ori astea sunt plăceri interzise în distopia lui Orwell! 😀

      Like

  2. Povestea pare că prezintă o atmosferă de coşmar. Sau cel puţin asta am simţit eu citind recenzia. Dar mi-a trezit interesul. Auzisem de acest titlu şi în trecut, însă nu i-am acordat importanţă. În orice caz, acum m-am hotărât să citesc cartea.

    Diferenţa e că Big Brother-ul zilelor noastre nu ne constrânge să facem nimic şi ne putem detaşa oricând de el dacă vrem. Totul ţine de noi.

    Liked by 1 person

    1. Foarte bine punctat. Ai dreptate, așa ar trebui definită democrația noastră, nu ca un sistem în care toată lumea este liberă, ci ca un sistem în care libertatea este o alegere, pentru că depinde de noi. Din păcate, internetul nu e singurul Big Brother, mai e și telefonia mobilă. Însă, atâta timp cât ne conform legii, care, din fericire, în scris, nu este asemănătoare celei enunțate de George Orwell, Big Brother e inofensiv! 🙂
      Cât despre carte, nu este chiar de coșmar. Ideea pe care o transmite e una de coșmar, dar lectura în sine e chiar plăcută și sunt sigură că îți va plăcea!

      Liked by 2 people

      1. Nu sună deloc ciudat pentru că, așa cum ai spus chiar tu, totul pleacă de la noi. Și propriul nostru subconștient poate fi Big Brother, atâta timp cât ne controlează el pe noi, și nu invers, așa cum ar trebui.

        Liked by 1 person

  3. Pentru mine, Big Brother ar trebui sa fie fiecare pentru sine . Cartea ca si filmul, m-au pus pe ganduri si mi-au dat fiori de groaza, din perspectiva ca oamenii ar deveni atat de ignoranti incat sa accepte o societate precum cea descrisa de Orwell .

    Liked by 1 person

    1. Societatea pe care o descrie Orwell e inspirată dintr-o societate reală, marcată de regimurile totalitare din prima jumătate a secolului trecut. Doar cunoscând acest amănunt și îți poți da seama că nu e chiar atât de greu încât să poți manipula masele într-atât încât să le speli creierele…
      Dar, așa cum ai spus, fiecare ar trebui să fie propriul Big Brother, însă, din păcate, nu toți au o astfel de putere de discernământ!

      Liked by 1 person

  4. Într-un comentariu pe alt site, ieri, scriam despre operaţii. Sunt oameni ca nu ţi-ar face operaţii gândind că suferinţa ar fi prea mare iar repararea nesatisfăcătoare. Eu m-aş opera, în cazul în care ar fi nevoie vreodată, deşi, am o obiecţie, să nu mi se aducă atingere asupra minţii şi sufletului.
    Vezi tu, această lobotomizare treptată, perfidă şi aparent dulce la care sunt supuşi oamenii este ultimul pas pentru controlul suprem, cel al minţii. Acum ne sunt urmărite cuvintele scrise, gesturile, vorbele, numai că mintea încă-i liberă (cât-de-cât).
    Într-un fel, oamenii care n-au nimic de ascuns, se exprimă liber, mulţi, din fals pudism, se ascund sub false avataruri şi nick-uri, ceea ce nu-i decât o cruntă amăgire, căci dacă se doreşte, din 5-6 click-uri se poate afla cine-i în spatele ecranului.
    Apoi, revenind la cele spuse de mine la început, consider că-n momentul în care mintea este “ocupată”, când nici măcar în relaţie de vasalitate nu mai e cu trupul şi sufletul, aproape totul e pierdut. Şi, recunosc, ca unul care-s optimist, ca unul care propovăduieşte speranţa, că şi-n momentul în care mintea este “invadată”, dacă sufletul este curat, tot mai e o şansă.
    Faptul că cei doi au pierdut dragostea mi se pare cea mai mare tragedie, ar fi fost singura şansă de a birui sistemul. Într-o lume din ce în ce mai egoistă şi narcisită, lipsa dragostei (cea care se împărtăşeşte) amplifică capitularea.
    Biblic vorbind, zic aşa: “dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu ştie de pizmă, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, se bucură de adevăr, dragostea toate le suferă, dragostea toate le crede, dragostea e plină de nădejde, dragostea toate le rabdă, dragostea nu cade niciodată”
    O seară bună să fie la voi, Maria!

    Liked by 1 person

    1. Mintea este, într-adevăr, singura noastră comoară de preţ, însă, ca orice comoară, ea are o finalitate. Dacă o exploatăm fără a căuta să o şi îmbogăţim, pierdem tot ce are ea mai de preţ, în locul strălucirii bogăţiei făcându-şi loc ignoranţa. Cam asta este ceea ce se întâmplă astăzi, avem minte, dar degeaba o avem, dacă nu o folosim cum trebuie. Şi uite aşa, cei sus-puşi manipulează, iar masele se conformează. De ce? Pentru că unde nu există cunoaştere, nu există nici conştientizare.
      Şi pe mine m-a întristat faptul că au renunţat la dragostea lor pentru “loialitatea” faţă de Fratele cel Mare. Au vândut ce aveau mai de preţ, iubirea, şi au renunţat la orice urmă de demnitate. Sistemul pe care l-au sfidat timp de atâţia ani cu înverşunare, în final, i-a sfidat chiar el.
      Din fericire, în societatea noastră, “love is for free”, aşa cum spune titlul unei melodii de prin 2010. Pentru cât timp? Nu putem ştii! Tocmai de aceea, să ne bucurăm de privilegiul de a iubi atât cât mai putem. Nu putem şti când se supără Big Brother! :)))
      Mulţumesc, asemenea şi dumneavoastră!

      Liked by 1 person

  5. Atunci cand am citit cartea m-a ingrozit ideea ca oamenii sa fie adusi in stare de semilegume,fara sa gandeasca,doar sa actioneze dupa spusele cuiva….Cum mi-am trait adolescenta si primii ani ai tineretii in comunism vedeam cu ochii mintii scenele descrise de autor. Are dreptate July ca fiecare ar trebui sa fim propiul nostru Bigh Brother,dar cati oameni gandesc asa?….Din pacate exista multa rautate si ignoranta in societatea in care traim.Important este ca fiecare individ sa isi pastreze valorile si respectul de sine.Efectul de turma nu a facut bine nimanui….Ma bucur ca ti-a placut cartea,pupici si seara frumoasa iti doresc,Maria. :*

    Liked by 1 person

    1. Aşa este, imaginea unei societăţi ai cărei membri să fie aduşi într-un astfel de stadiu este, într-adevăr, una de coşmar. Anii comunismului au dovedit că Partidul, dacă vrea, poate manipula îndeajuns încât membrii societăţii să ajungă să se urască reciproc, dacă este cazul, aşa cum se întâmplă şi în cartea lui George Orwell. Dar “Big Brother” nenea Nicu, spre deosebire de cel al lui Orwell, a clădit o ţară întreagă, nu a distrus-o, aşa cum face Big Brother-ul fictiv.
      Da, chiar mi-a plăcut cartea, mai ales că empatizez foarte mult cu personajele din cărţile pe care le citesc, şi chiar m-am simţit în lumea lui Winston Smith, personajul principal. Din fericire, nu am şi rămas acolo! :))
      Mulţumesc, de asemenea, scumpă doamnă! Pupici mulţi! ❤

      Like

  6. 1984 este una dintre cărţile care mi-au plăcut extrem de mult. M-am raportat la ea şi am crezut că ceea ce am trăit în comunism era asemănător. Autorul s-a inspirat din autocraţia şi lumea distopică din timpul celui de-al doilea război mondial în Germania, dar şi din lumea comunistă a lui Stalin. În carte e în permanenţă război, atât că mereu echilibrul de forţe şi alianţele se schimbă. Cine ţi-a fost duşman azi mâine ţi-e aliat iar cărţile, ziarele şi tot ce ar putea aminti celor că aliatul de azi este duşmanul împotriva căruia strigai cu ură în cele două minute destinate acestei “activităţi”. Este o carte bună, excelentă, una din primele cărţi distopice. Am scris şi eu ceva făcând o paralelă între acest roman şi Străinul a lui Camus. Cartea a fost finalizată în 1948, în ciuda unei boli severe de plămâni a autorului. A trimis cartea la editori chiar la începutul lui decembrie şi cred că unul dintre motive a fost faptul că de la bun început a sperat s-o publice în acel an, din păcate n-a apărut până în 1949.
    Comparaţia cu Big Brother şi Facebook este adevărata. Cred că de asta Facebook este gratuit. Ne dezvăluim gândurile, ne arătăm prietenii şi facem totul fără să fim obligaţi, ba chiar sunt convinsă că lumea ar suferi teribil dacă facebook sau orice altă reţea de acest tip ar dispărea de mâine.

    Liked by 1 person

    1. George Orwell a fost (şi încă este) un mare om, iar puterea lui de predicţie este într-adevăr uimitoare. Sunt foarte multe elemente în scrierile sale ( spre exemplu în “Ferma animalelor” ) care se aseamană cu realitatea zilelor noastre. Din fericire, spre deosebire de personajele din “1984”, noi avem dreptul de a alege dacă vrem să fim manipulaţi, dogmatizaţi sau dacă vrem să fim liberi. Pentru că nimeni nu este obligat să se uite la emisiuni precum cea a lui Măruţă sau Acces Direct şi să devină prost. Este o alegere!
      Referitor la comparaţia dintre Big Brother şi Facebook, pot spune că într-adevăr, societatea ar suferi enorm dacă de mâine site-ul de socializare ar fi închis. Totuşi, aşa cum am spus, noi avem dreptul de a alege, iar Facebook-ul, spre deosebire de Big Brother, nu ne poate obliga să împărtăşim lumii ceea ce nu ne dorim. Fiecare îşi alege detaliile din viaţa de zi cu zi pe care le doreşte publice. Iar aici, încă o dată, intervine o asemănare între Big Brother şi Facebook: aparenţa. În societatea Fratelui cel Mare se cunoşteau doar detalii pe care acesta le dorea a le face publice, acestea fiind, de cele mai multe ori, minciuni menite să facă oamenii să se simtă comfortabil. Aşa şi cu Facebook-ul, postăm doar ceea ce ne convine. Desigur, sunt şi persoane care aleg să-şi împărtăşească întreaga viaţă cu prietenii din mediul online, doar că aceia nu prea au o viaţă offline! :))
      Vă mulţumesc pentru comentariu şi vă mai aştept pe-aici!

      Liked by 1 person

  7. Cumva legat printr-un fir invizibil, atemporal şi – pentru unii – absolut inopinat, vin şi eu cu un banc de pe băncile şcolii, al naibii de actual prin multe (alte) valenţe:
    Două roşii pe un pervaz:
    – Soro, ai grijă să nu cazi!
    – Eteeeeeeeeeee……….. fleoşc!

    Ca să traduc un pic pentru cei ce nu fac legătura: de ce ţi-e frică, nu scapi. Recte de implicarea nemijlocită a “organelor” în viaţa privată a fiecărui cetăţean. Trăim un ‘1984’ atît de complex încît nici măcar nu-l realizăm, mai ales cei ce n-au crezut niciodată în conspiraţii din cauza unei limitări intelectuale (ca să nu spun pe faţă ‘din prostie crasă’).

    Romanul lui George Orwell a fost mai avangardist atunci decît acum, cînd se prefigurează elemente care l-ar depăşi cu detaşare. Iar ceea ce deja există dă fiori reci pe şira spinării.

    Welcome to the twentylast first century of humanity…

    Liked by 1 person

    1. Aşa este. “1984” reflectă foarte multe aspecte ce se regăsesc şi în societatea zilelor noastre.
      Din fericire pentru noi, le reflectă într-un mod mult mai puţin dureros decât în utopia lui Orwell.
      Mulţumesc pentru comentariu!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s