Nişte doamne

Unul dintre motivele pentru care nu-mi plac romanele lui Jane Austen, în pofida talentului său, îl reprezintă tema pe care acestea o abordează, şi anume căsătoria, o noţiune care pe mine, personal, mă plictiseşte teribil în momentul de faţă. Şi da, aşa e, dacă vă gândiţi că mi se trage de la vârstă, ei bine, da, chiar aşa e!

Cu toate acestea, se pare că, raportându-mă la exemplele din jurul meu, mentalitatea mea nu este tocmai cea potrivită.

Am surprins în ultimul timp nişte discuţii între nişte don’şoare care au impresia că dacă-s majore sunt nişte doamne. Nu de alta, dar ele nici nu se mai gândesc la faptul că în aproximativ 4 luni trebuie să susţină examenul de bacalaureat, domne! Ele se gândesc că trebuie să se mărite până la 25 de ani că dup-aia devin urâte! Alţii, mnah, au aspiraţii mai modeste, se gândesc ce funcţie vor ocupa până la 25 de ani, ce fel de reuşite profesionale vor să aibă, ce ţări vor să viziteze… mai proşti ăştia, ce să le faci. Ruşine mie, nici nu m-am gândit până acum că după 25 de ani devin urâtă.

Niciun_invitat_nu_s-a_putut_uita_la_mireasa_3

Dar aşa e! Dacă o să stai să speli covoare, să ştergi copii la fund şi să-nvârţi polonicul în cratiţă toată ziua, cred şi eu că o să te fleoşcăieşti şi vei deveni urâtă! Nu de alta, dar tu reprezinţi partea cea mai nasoală a lumii, reprezinţi mediocritatea şi ai impresia că dacă vei avea un bărbat care să te susţină financiar în timp ce tu nu faci nimic, eşti deşteaptă. Ei bine, nu eşti, eşti o proastă şi din cauza ta societatea nu evoluează corespunzător şi vei deveni urâtă pentru că aşa ţi-e şi gândul! Pentru că, dragă tu asta care vrei să te măriţi, dar nu ştii dacă vei lua bacul, lumea nu mai e ca în cărţile lui Jane Austen, dacă ai idee despre ce vorbesc. În societatea aia, da, era normal să fii susţinută de soţ, pentru că nu aveai voie să faci mai nimic, iar existenţa ta se rezuma la a vorbi despre alţii şi a fi femeie. Dar tu, tu care ai atâtea posibilităţi şi care ai dreptul să gândeşti liber, îţi baţi joc de istorie în halul ăsta, îţi baţi joc de tot ce-au făcut predecesoarele tale care au luptat pentru ca tu, ca femeie, să fii liberă să poţi face tot ce doreşti…

Dar stai! Ştii care e problema ta principală? Că te crezi femeie, deşi habar nu ai ce înseamnă asta! Tu nu eşti femeie, femeie e mama ta, cea care a trecut printr-o şcoală, dacă nu mai multe, cea care munceşte pentru ca tu să ai tot ce îţi trebuie, printre care şi accesul la informaţie pe care se pare că îl batjocoreşti total, având în vedere ce gândire îngrădită ai, cea care şi-a sacrificat atâta timp din viaţă pentru tine, doar pentru tine! Şi tu, în loc să-i mulţumeşti femeii devenind cineva, pentru că poate ai potenţial, chiar dacă nu prea ştii să te foloseşti de el, vrei să-ţi baţi joc de munca ei măritându-te cu primul care îţi zâmbeşte mai frumos ca restul şi care îţi spune “te iubesc” pe un ton mai suav decât ăla de dinainte. Dup-aia te întrebi de ce zic bărbaţii despre femei că-s proaste… Păi, uite de-aia zic! Pentru că sunt atât de naive, aşa ca tine, care eşti doar o fată, dar te crezi femeie, doar pentru că arăţi ca una.

Ţie îţi place să visezi, dar tu nu ştii că visele sunt doar un produs al imaginaţiei noastre, tu nu ştii că visele devin realitate doar trecând la fapte. Tu te visezi femeie de afaceri, dar vrei să te măriţi după ce termini liceul. Poate dacă aveai vârsta asta în urmă cu 20 de ani, ai fi reuşit să fii cineva. Dar într-o societate în care se cer oameni competenţi, nu prea dă bine pe CV-ul tău să se vadă că eşti măritată de cum ai ieşit în lume. Dă bine să faci asta abia după ce eşti un om împlinit din punct de vedere profesional, ca să ai şi tu ce să-i dai de mâncare copilului, nu să-l ţii tot pe banii alor tăi. Nimeni nu creşte doar cu iubire! Poate doar sufletesc. Dar o iubire care are puterea de a te înălţa într-atât de mult încât să atingi stelele, te poate doborî cât ai clipi. Iar tu, tu draga mea, tu visezi, visezi prea mult! Iar visele neîmplinite sunt cele mai mari regrete ale unui om… Visele sunt dovada clară a nemuririi noastre, pentru că, poate, dacă am fi nemuritori, am putea să ne îndeplinim toate dorinţele. Dar într-o viaţă care chiar în timp ce tastez aceste litere se scurge încet, încet, cum crezi că le poţi avea pe toate dacă nu lupţi? Cum crezi că poţi fi o femeie de succes la 25 de ani, dacă la 20 ai fost ocupată cu măritişul şi până la 23 cu alăptatul?

mirese-in-ipostaze-jenante-si-ar-fi-dorit-ca-nimeni-sa-nu-vada-aceaste-poze-imagini-amuzante

Nu ştiu cărui fapt se datorează acest fenomen al domnişoarelor care visează mai mult să se mărite decât să ia examenul de bacalaureat, că romane de-ale lui Jane Austen nu prea cred să citească, preferă “50 Shades…” că, deh, le place să se viseze bătute de un bărbat perfect care în realitate nu există, dar pe care şi-l doresc. Pentru că uneori, trăim ancoraţi atât de mult în imaginaţie, încât nu concepem că viaţa e mai mult decât un vis frumos. Viaţa femeii e mai mult decât un măritiş. Până la urmă, esenţa vieţii e reprezentată de alea 60 de secunde de dinainte să mori şi în care viaţa ţi se perindă prin faţa ochilor şi îţi aruncă în faţă toate regretele pe care le ai. Nu zice nimeni să-ţi trăieşti viaţa gândindu-te la acel minut. Ci acel “nimeni” zice doar să te gândeşti de două ori înainte de a face un lucru pe care să îl regreţi în final. Nu de alta, dar deşi toţi ajungem ţărână, unii pot deveni nemuritori prin spirit.

N-ai decât să te căsătoreşti de pe-acum, că poate doar actul ăla îţi poate garanta certitudinea iubirii, dar înainte de a face asta, gândeşte-te că nu mai eşti pe vremea părinţilor tăi, ci eşti într-o societate în care iubirea nu stă scrisă pe hârtie, iubirea este peste tot în jurul tău, pentru că, după mulţi ani de chin, în sfârşit a scăpat de temniţa fatalităţilor istorice. Las-o să fie liberă! Bucură-te de ea în forma ei cea mai pură, nu o mânji înjurând-o pe la 30 de ani, când vei realiza că ai greşit şi că mai puteai aştepta….

A, şi ca să ştii şi tu: lucrurile imprevizibile sunt cele mai frumoase! Îmi imaginez un dialog între tine şi iubitul tău:

                   -Iubitule, vezi că eu vreau să mă căsătoresc până la 25 de ani, nu de alta, dar dup-aia o să fiu urâtă şi vreau să fiu sigură că nu mă părăseşti!

                   -Iubito, sigur că da! Accept.

Adică, vezi tu, ai stricat tot. Pentru că el oricum poate te-ar fi cerut Dar dacă tu eşti grăbită şi vrei imediat, nici de surpriza de a fi cerută nu vei mai avea parte. Deh, trebuie să fii si tu sigură că nu rămâi nemăritată, nu de alta, dar dup-aia se dă liber la îngrăşat porcul, nu?

Şi, aşa, ca un fapt divers, să ştiţi că Jane Austen a rămas nemăritată! Dovadă a faptului că deşi promova căsătoria, poate că nu era întru totul de acord cu ea. Şi iată că, la aproape 200 de ani de la trecerea ei în nefiinţă încă se mai vorbeşte despre ea. Să fie oare Jane Austen urâtă?

Advertisements

34 thoughts on “Nişte doamne

  1. Nu sunt cea mai potrivita sa vorbesc despre casatorie, dar sunt ,,un pic” :))) dezamagita ca don`soarele din ziua de azi, inca mai gandesc astfel. Casatoria are rolul ei bine definit si poate fi chiar frumoasa daca iti pierzi doar inima, nu si capul . 😀

    Liked by 1 person

  2. Ieri am reîntâlnit o veche cunoştinţă. Doctor în drept, profesor universitar. Şi a naibii potriveală, citind postarea ta am realizat că ea s-a căsătorit la 20 de ani şi , da, chiar alăpta la 23.

    Liked by 2 people

      1. Doamna de care spuneam are un pic peste 30 de ani. Dar chiar şi aşa. Unele lucruri s-au schimbat, au evoluat. Relaţiile umane însă, au involuat. Un copil nu se face la patruj’ de ani. Cine gândeşte apropiat de modul în care gândeşti tu acum (cu circumstanţele că eşti încă micuţă şi vei reveni cu siguranţă asupra modului în care vezi lucrurile acum) chiar ar fi bine să nu ia în calcul să facă vreodată copii, concentrându-se exclusiv asupra carierei dacă asta îşi doresc de la viaţă. Sunt multe de spus dar iarăşi am discuta în contradictoriu aşa că mă opresc fiindcă mi-am promis mie însumi că nu voi mai face asta.

        Liked by 2 people

      2. Eu cred că ați citit printre rânduri pentru că altfel ați fi văzut că eu fac mișto de puștoaicele de vârsta mea care încă trăiesc pe banii părinților, dar vor să se mărite cât mai repede ca să nu devină urâte. Să ia bacu’ mai întâi, după n-au decât să facă și 100 de copii, dar să muncească pentru a-i întreține, nu să plătim noi pentru ei, ăștia care am preferat să avem mai întâi un loc de muncă, și abia după o familie.

        Like

      3. Hai să-ţi spun un secret. Mie lene acum să caut dar există statistici bazate pe studiul inteligenţei umane care spun că 70 % dintre oameni nu sunt capabili să ia bacul. 70%. Nu sunt “dotaţi” pentru asta. La noi, fiindcă tovarăşa ministru Andronescu, zisă şi Abramburica, a ţinut să asigure carne de tun pentru universităţile particulare şi a înfiinţat licee prin toate văgăunile şi a şi intervenit pentru ca orice tâmpit care accede în clasa a IX-a să şi absolve cu dilpomă de bac, găsim învpţământul liceal populat inclusiv cu analfabeţi. Şi ştiu despre ce vorbesc. Şi uite-aşa ajunge o doamnp directoare de la şcoala 12 dacă nu mă-nşel, să le trimită nişte chestionare părinţilor elevilor din şcoala ‘mneaei în care cere sugestii pentru programul “Şcoala altfel : să ŞTI mai multe, să FI mai bun”. În concluzie, că m-am lungit ca naiba, normalitatea este cea în care domnişoarele despre care vorbeşti chiar vor face asta : îl vor lăsa naibii de bac, că oricum n-au nicio treabă cu el şi se vor mărita. Fiindcă şi zugravii şi cei care pun gresie şi faianţă au dreptul la o soţie. Nu doar absolvenţii de mastere.

        Liked by 1 person

      4. După comentariul ăsta să nu vă mai luați de mine că-s răutăcioasă! Eu măcar le-am sugerat să ia bacul și după n-au decât să se creadă femei, dar dvs le-ați zis direct să stea acasă! :)))
        Dar așa e, și eu sunt de acord că nu toți merită diploma aia și, în ultimii ani, se pare că și sistemul e de aceeași părere.

        Like

  3. Fiecare lucru e bine să fie făcut la timpul lui. Într-o oarecare măsură sunt de acord cu Cristian, doar că e al naibii de greu să le faci toate cam în acelaşi timp, aşa că fiecare îşi alege o anumită ordine, unele fac şcoală şi au o mulţime de diplome dar rămân să…culeagă ce-a mai rămas în materie de… bărbaţi, altele aleg să se mărite şi atunci sacrifică o parte din reuşitele profesionale, acordând mai mult timp familiei. Important e să devii o femeie care să nu depindă de bărbatul lângă care a ales să trăiască. 🙂

    Liked by 1 person

    1. Asta spun și eu, că fiecare lucru e bine să fie făcut la timpul lui. De-aia nici nu prea înțeleg de ce atâta grabă pe unele…
      Dar nu sunt de acord cu partea cu resturile… Hmmm, nu poți avea o relație în paralel cu anii de dezvoltare profesională?

      Liked by 1 person

  4. “Să fie bărbat cu bani, cu casă, cu maşină! Îl fac să se mărite cu mine. Vreau acte!”, “La anu’ mă mărit ca să scap de nebuni (părinţi)”, “Dacă n-are bani, nu-l iau de soţ”… Sunt doar câteva din afirmaţiile unei colege (cls. a X-a!). Bineînţeles, ea este o extremă. Dar sunt destule la vârsta asta care îşi doresc să fie întreţinute sub pretextul iubirii. Mi se pare greşit şi înjositor. N-au demnitate.

    Liked by 2 people

    1. Și nici ambiție. Se mulțumesc să primească totul pe tavă într-o lume în care există atâtea posibilități…
      Chiar nu mă miră ceea ce spui. Știi poza aia cu un gras care într-o parte de poză e cu un BMW lângă el și e “ursulețul meu pufos”, iar în cealaltă parte de poză e fără nimic pe lângă el și e un “porc”? Ei bine, cam ăsta e principiul pe care se bazează fătucile despre care zici tu și nu numai! :))

      Liked by 1 person

  5. Buna seara,draga mea! Eu o iubesc pe Jane Austen.A fost o femeie curajoasa,pentru epoca in care a trait.A scris despre iubire atat de frumos,cautand sa aduca in prim-plan sentimentele care leaga o femeie si un barbat,intr-o epoca cand femeile erau maritate de familie.Probabil de aceea nu s-a casatorit niciodata… Don’soarele de care scrii nu vor fi doamne niciodata.Ele vor trece din grija parintilor in grija sotilor,care le vor neglija ,bineinteles.Sunt de acord ca in vremurile noastre e chiar indicat sa-ti construiesti propria cariera,apoi sa te gandesti la casatorie,care are rolul si importanta ei.Femeile se simt implinite abia dupa ce si-au construit o cariera,au o familie si copii…Relatiile din tinerete au si ele rostul lor,insa nu e sigur ca vor duce la casatorie.Fiecare procedeaza dupa cum si-a stabilit prioritatile. Daca nu ai in plan sa fii “diva” pana la 25 de ani,cand ti se duce frumusetea(Doamne,ce prostie!),mai bine iei bacul si iti vezi de cariera.Iubirea apare atunci cand e momentul si partenerul de viata la fel. Pupici cu drag,Maria,citesc cu mare placere blogurile tale. :)..Aaaaa,multumesc ca imparti ciocolata cu mine,mi-a placut gestul si nu il voi uita! kiss&hug

    Liked by 2 people

    1. Eu vă spun bună dimineața!
      Așa este, Jane Austen merită iubită pentru simplul fapt că a ridicat femeia la un nivel net superior acelor vremuri, dovedind că și ea, femeia, poate gândi, în pofida mentalității stereotipale cu care era tratată.
      Chiar este o prostie felul în care gândesc ele, dar, cine știe, încă-s mici, mai au timp să se răzgândească.
      Vă pup și mulțumesc mult! ❤

      Like

  6. Eu am 25 de ani si sunt nemaritata si in nici un caz nu ma simt urata :)) dar unele chiar au luat-o razna pe tema asta :)) bine, acum referitor la Jane Austen: a trait pe alte timpuri si scrie foarte plictisitor.

    Liked by 1 person

    1. Știi, până la urmă e o chestie și de atitudine, că dacă ești vreuna de-aia care are nevoie constant de cineva care să-i spună cât e de frumoasă, cred și eu că ai vrea să-ți legi viața de cineva cât mai repede pentru a fi sigură că nu ratezi șansa! Că doar e legat de tine, nu mai are cum să conteste faptul că ești frumoasă! :)))
      Yep, chiar scrie plictisitor, dar e de admirat faptul că măcar a avut curajul să facă acest lucru în niște vremuri în care posibilitățile femeilor erau limitate.

      Liked by 1 person

  7. Am citit cartile doamnie Austin , cand eram in copilarie…si cam atat! :))
    N-am sa comentez referitor la fetele/domn’soarele ce vor maritis…am cateva specimene la cursul la care merg si care si-au croit cariere de mamici inca de pe bancile liceului….Intreb asa : unde naiba ai gasit haioseniile alea de poze? :)))))

    Liked by 1 person

  8. Nu stiu cine te-a suparat asa dar nu merita. Nu merita pentru ca nu sunt doi oameni la fel. Adica cu aceleasi idealuri si mod de a vedea viata. Cararile ne sunt diferite si tocmai in asta consta frumusetea vietii; Nu exista “litera de lege”. Exista alegeri mai bune sau mai putin bune. In functie de context. Nu te poti pune in pielea altcuiva. E imposibil. Poti incerca dar nu e suficient. Am vazut ca ti s-au dat contraexemple. Dovada ca se poate si altfel decat concepi tu. E normal. E firesc. e frumos asa. Personal am lasat “lucrurile sa curga”. Nu mi-am propus nimic niciodata. Nu stiu daca a fost bine sau rau cert e ca a fost si nu regret nimic.

    Liked by 2 people

    1. Într-o societate ca cea de astăzi, acel contraexemplu ar fi foarte dificil să existe. Societatea noastră nu mai este una care să respecte valorile stereotipale referitoare la ce implică viaţa unui om. Astăzi, prioritar este banul, pentru că deşi, aparent lipsit de valoare, fără el nu ai ce face, iar dacă te apuci să faci copii fără să ai cu ce să-i creşti, nu ştiu cât de familie va fi ceea ce ţi-ai propus să ai până la 25 de ani. Cam la asta m-am referit.
      Eu nici nu m-am gândit încă la aşa ceva, am alte priorităţi pe lista de “to do”. Plus că sunt adepta a familiei moderne, în care nu sunt necesare acte pentru a demonstra că două persoane se iubesc. Dar din păcate, la domnişoarele despre care am vorbit, nu e vorba de iubire, cât despre comoditate…

      Like

  9. sa stii ca poti face chestii in viata si daca ai copii – iti spun eu ca am trei si tot am timp sa citesc sau sa invat ceea ce nu am invatat deja. Totul e sa vrei. Si m-am maritat la 24 si am avut-o pe fiica-mea la o saptamina dupa ce am implinit 25. ( hai ca am fost la limita sa devin urita, nu? 😛 j/k)
    Eu am inteles ideea postarii tale, doar ca nu poti generaliza. Da , este foarte adevarat ca sunt si don’soare d-astea care au neuroni lipsa, dar nu toate fetele/femeile sunt asa. Din punctul meu de vedere copiii iti dau aripi, te imping sa devii mai bun, sa challenge yourself more tocmai ca sa devii un bun model pt ei. Conteaza mult caracterul tau si ceea ce vrei de la viata.

    Liked by 2 people

    1. Când am scris acest articol m-am referit strict la domnişoarele de vârsta mea care, deşi încă nu au studiile terminate şi poate că nici nu le vor avea vreodată, deja şi-au planificat întreaga viaţă, limitând-o. Dacă faci copii, poate că mai întâi ar trebui să te gândeşti şi cu ce îi creşti, înainte de a-i concepe, nu să cazi în plasa visului de a fi mămică. Pentru că, până la urmă, toate ne dorim asta, însă ce nu conştientizăm noi este faptul că a avea copii implică o responsabilitate enormă şi, mai ales, o schimbare enormă, pentru că nu vei putea face aceleaşi lucruri pe care le faci acum, la 18 ani. Trăim în nişte vremuri în care putem face lucruri pe care mintea omului nici nu le-ar fi putut concepe cândva, demult. De aceea, cred că înainte de toate, poate ar trebui să ne trăim tinereţea îndeajuns şi după să facem şi copii. Nu de alta, dar copii vom avea toată viaţa, pe când perioada la care putem face tot ce ne dorim este extrem de scurtă.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s