Omul și găina

 

Ce a fost prima oară,oul sau găina?

        Răspunsul meu este următorul: ce a fost prima oară,omul sau tehnologia?        

        Deși răspunsul meu este, aparent, unul cu totul și cu totul irelevant, explicația este următoarea: într-o societate în care creierul omului a dezvoltat sisteme pe care mintea omului obișnuit de acum 200 de ani le-ar considera ”uneltiri diavolești”, tehnologia a devenit punctul de plecare al tuturor interacțiunilor, indiferent de direcția în care acestea se îndreaptă. Nu există individ care să beneficieze de minimul de resurse materiale și care să nu aibă în posesie cel puțin un telefon. Mașina a devenit un must-have, iar mersul pe jos este, pentru cei mai mulți, o adevărată corvoadă. PC-urile, laptop-urile, sunt nelipsite din cele mai multe dintre case, iar televizorul a acaparat întregul mapamond.        

       Toate cele și multe altele au devenit indispensabile din viața fiecăruia dintre noi,iar eu una admit că sunt dependentă de smartphone și internet. Nu pot concepe să nu le utilizez. Urmează partea în care voi admite, de asemenea, că acest lucru este unul cu adevărat trist. De ce? Ei bine, îi invidiez pe scriitorii secolelor trecute, pe Cervantes, de exemplu, creatorul binecunoscutului erou al morilor de vânt, care și-a scris măiastra opera cuprinzând aproximativ 2000 de pagini, cu propriile-i mâini, și nu tastând sau butonând. Îl invidiez pe Eminescu, marele poet, care, stând la umbra codrului, a devenit simbol național. Și eu pot sta, spre exemplu, la umbra nucului sau, eventual, fiind noapte, pe pervazul geamului, privind stelele, dar ar fi total nul pentru că lumina ecranului laptop-ului ar acapara în totalitate farmecul strălucirii astrelor.           

             Ceea ce vreau să spun este că tehnologia a acaparat până și cea mai mică rămășiță a romantismului moștenit de la strămoșii noștri. Eu nu consider evoluție acest demers. O poezie postată pe internet este zero, pentru că poezia este ”un donator de sânge la spitalul cuvintelor”,dupa cum a spus marele poet și filozof, Lucian Blaga, iar ”spitalul cuvintelor” este cartea. Cuvintele sunt celulele din țesutul minții, iar regenerarea lor se poate realiza doar vizitând acest ”spital” numit carte. Oamenii secolului XIX, începutul secolului XX, erau culți, erau romantici, și se bucurau de viață în toată splendoarea ei. Oamenii secolului XXI, se bucură de viață atunci când primesc like-uri pe Facebook, atunci când primesc SMS-uri, atunci când au followeri sau prieteni virtuali. Oamenii secolului XIX se plimbau, aveau întruniri unde discutau idei pe care,ulterior, le și aplicau. Ei își trimiteau scrisori pentru a comunica de la distanță, scrisori ce se compuneau prin intermediul penei și hârtiei. Omul contemporan comunică prin intermediul multitudinilor de aplicații care există în acest sens și prin intermediul apelurilor telefonice, iese la plimbare cu mașina, iar atunci când discută, cele mai multe persoane o fac stând cu ochii în telefon. Întrunirile omului contemporan constau în cele 10 minute de ”ce mai faci?” și ”bine,tu?”, iar restul de 50 în bârfă și analize cu privire la ce postează prietenii de pe rețelele de socializare și da, poate mai există și excepții, dar majoritatea are tendința de a acapara, în final, totul.           

                   Referitor la oamenii secolului trecut, se poate spune că aceștia aveau o trăsătura de aur pe care noi, oamenii de astăzi, am pierdut-o cu desăvârșire: răbdarea. Viața omului din prezent este o continua goană după nimic, un nimic pe care avem tendința de a-l transforma în absolut. În această goană după nimic, timpul este în mod incontestabil, dușmanul cel mai de temut al tuturor. Timpul este subiectiv și poate fi ori la trecut,ori la prezent,ori la viitor. Omul secolelor trecute considera timpul doar un aspect al vieții, și nu îl ridica la rang de absolut. Omul de atunci trăia în prezent și putea aștepta zile,poate chiar luni, să își întâlnească persoana iubită sau să primească o scrisoare de la aceasta. În secolul XXI, relațiile au devenit plictisitoare și monotone, iar tehnologia este principalul vinovat, orișice ați spune. A vorbi non-stop cu o persoană prin SMS-uri sau pe rețelele de socializare nu este un lucru romantic, este un lucru dezgustător pentru că nu faci decât să strici misterul revederii față în față. Orice om este diferit în realitate față de felul în care se manifestă în virtual, iar dezamăgirile nu întârzie niciodată să apară odată ce îți spune că ești frumoasă pe Facebook, iar în realitate se preface că nu te vede. Ei bine, farmecul omului vechi este acela că îi spunea că e frumoasă printr-o scrisoare, abia după ce o aborda la un dans în cadrul vreunui bal. Tehnologia a omorât romantismul, pentru că acum le spune altora că ești frumoasă, iar apoi îți spune pe Facebook că doar te-a văzut aseară, fără a-ți spune și ție acest lucru.           

                    Revenind la ideea din introducerea textului, și anume la faimoasa întrebare legată de ou și găină, se poate spune că deși oul a fost primul, așa cum și omul a fost cel care a inventat tehnologia, totuși găina este cea care a asigurat continuitatea oului,el nemaiputând exista fără ea. Așa și cu omul și tehnologia: noi am inventat tehnologia, iar tehnologia este cea care inventează omul prezentului, un individ lipsit de romantism, superficial, plictisit și care nu poate cunoaște viața așa cum este ea de fapt, pentru că telefonul vibrează încontinuu, iar SMS-ul de la el/ea o sa vină într-un final, nu trebuie să faci tu primul pas, oricât de cruntă ar fi așteptarea.

Dar oare ai tu idee cât de crunt poate fi și timpul la rândul lui?