Paradoxal, îmi place coliva de mor. N-am înțeles niciodată cum un desert atât de bun și vesel poate fi asociat cu cea mai inutilă dintre toate cele ce sunt date să fie inutile, și anume moartea.
Am citit undeva că cică mâncăm colivă doar în asociere cu moarte pentru ca sufletul celor vii să se mai îndulcească din cauza amărăciunii, iar sufletul celor morți să se înalțe datorită dulceții colivei. Zău?! Păi, în primul rând, dacă s-ar întâmpla să fiu nevoită să mă îndulcesc, nu aș mânca doar colivă, aș mânca tot ce găsesc dulce în jurul meu, mai puțin compot, că nu-mi place. Mai degrabă aș asocia compotul cu moartea: fructele sunt roadele unui pom care, practic, este în viață, iar noi, oamenii, îi rupem copiii ca să-i mâncăm. Adică îi omorâm. Și pentru ce?! Că nu tuturor ne place compotul. Mie, una, chiar nu îmi place.
Cât despre morți, eu sunt mai egoistă și aș spune că poate nu vreau să se înalțe. Aș vrea să stea lângă mine mereu, să fie fantome. Și, dacă stau bine să mă gândesc, nu-s deloc egoistă, ba chiar mă gândesc la ei și la sănătatea lor. Păi, dacă există viața de dincolo, aia despre care Biblia ne tot spune, ar fi o viață extrem de plictisitoare. Ce poți face într-o lume în care totul este perfect? Nici nu știi ce fel de peisaje vei vedea sau ce fel de condiții vei avea. Dar, dacă într-adevăr există, apăi să facă bine să fie pe placul tuturor. Spre exemplu, mie mi-ar plăcea ca după o viață îndelungată, lumea de dincolo să mă întâmpine cu muzică bună, o bibliotecă unde să fie toate cărțile pe care nu am apucat să le citesc în timpul vieții, un laptop cu o conexiune la net cât mai bună, nisip, mare, hai și-un munte, un pat mare și frumos și… ce mai crede Dumnezeu că merit.
Însă, cum nimeni nu știe cum e dincolo sau dacă într-adevăr e ceva, zic să nu mai mâncăm colivă atunci când moare cineva. E bună. Tuturor ne place și cu siguranță am comanda și atunci când mergem la restaurant. dacă nu ar avea eticheta morții lipită de ea. Când moare cineva, propun să mâncăm doar mâncăruri nașpa. Cum sunt larvele de furnici sau picioarele de broască. Nimeni nu și-ar dori să mai trăiască într-o lume în care se mănâncă așa ceva. Bine că nu mâncăm pizza sau cartofi prăjiți în asociere cu moartea. Sau, mai rău, ciocolată! Oricum, e de-ajuns că mâncăm colivă, care are toate ingredientele unui desert perfect: nuci, bomboane de ciocolată, cacao… Mmmm! Deja am gura apă.
Bine că mă așteaptă jos ditamai coliva. Nu, n-a murit nimeni, nici nu facem pomana lui Vadim, e doar o formalitate, un parastas mai exact. Să-i amintim mortului ce a pierdut când a plecat: mâncare bună și oameni care îl vorbesc, aparent, doar de bine măcar acum, că nu mai e și, deci, nu mai încurcă pe nimeni.
Arta de a fi om 
Hm , ca o baba ce ma aflu , hai sa zic ce stiu eu : picioarele de broasca sunt o delicatesa. Este adevarat , noi cei din vest , nefiind obisnuiti cu asemenea preparat culinar , il consideram scarbos , asociind broasca cu noroiul , lacurile murdare si canalizarea , eventual raia. Larvele de furnici sunt ,de asemenea, delicatese , in Asia , nu stiu exact pe unde . 😀
Coliva , din mi s-a explicat mie , reprezinta mormantul , pamantul in care se ingroapa cel dus la vesnice , pamantul din care ne-am nascut si in care ne intorcem.
Nu stiu exact simbolistica colivei in religia ortodoxa romaneasca , pentru ca din cate stiu , ortodoxii au coliva. Insa sunt de acrod cu tine ca este o exagerare asocierea ei cu moartea si durerea. Este o prajitura buna si , in opinia mea , ar putea concura la nivelul de tort….Si mie imi place coliva , fara scortisoara. ☺
De altfel , in zona in care eu m-am nascut , nu numai coliva este asociata mortii , ci chiar si gogosile cu care sunt serviti cei ce vin la priveghi. Scovergile , simple sau cu branza. Este adevarat , fiind dulciuri ce se servesc in diverse ocazii , nu sunt vazute precum coliva , desert asociat inmormantarii.
Mno , m-am bagat si eu in discutie , dar una peste alta , poten-ai sa crezi , in Constanta a fost o patiserie care vindea coliva in pahare de plastic de unica folosinta , ca si desert. Era gustoasa si lumea cumpara de placere.
LikeLiked by 1 person
Mno, să fie delicatese. Eu, oriunde m-aș duce în lume, tot pizza voi mânca! :))) Mi-a fost de ajuns o singură dată că am încercat să mănânc ceva aparent mai extravagant, și anume niște fructe de mare care păreau că se mișcă.
Cât despre colivă, mie chiar îmi place și nu văd glazura aceea de nuci și cacao așa cum spune tradiția. În niciun caz! E foarte, foarte bună și numai în pământ nu îți vine să te duci când o guști.
Și eu am văzut la Billa, în Mangalia, că se vindea colivă și am vrut să-mi iau, dar s-a uitat urât la mine persoana cu care eram. Tradițiile, bate-le-ar vina! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mamaie facea coliva buna, de fapt, ca ea nu o facea nimeni, cred ca de aceea nici nu am mai mancat din coliva altcuiva si nici nu stiu sa fac dupa cum ai vazut. :)))
Stranie asociere a compotului cu moartea, raiul. Gemul si dulceata pentru ca se fac la foc mic, ar fi pentru cei ce merg in iad? Place! :)))
La inmormantarea mea sa imparti pizza si ness. Taie pizza, aceea nu se imparte, se mananca in timpul serialelor, doar ness. 😀
LikeLiked by 1 person
Mai e mult până la înmormântarea ta, așa că mai bine spune-mi cu ce mă aștepți acasă! :)))
LikeLike
Si mie imi place coliva,de mor :)…..Asa ca ne faceam noi acasa coliva,ca desert bineinteles. 🙂 Fiecare ne faceam drum in camara,cu lingurita ascunsa in buzunar si degustam din castronul de coliva,care nu era ornata ca pentru pomana..Era pur si simplu un desert delicios,fara nici o conotatie religioasa…promit sa mai fac,atunci cand voi avea destule nuci,pentru ca e un deliciu.M-ai facut sa rad,Maria,imi imaginez cu ce pofta o savurezi.Sa ai o zi excelenta ,draga mea! ❤
LikeLiked by 1 person
Cred că o să învăț și eu să fac colivă, mai ales că pare destul de simplu de făcut (zise persoana care la vârsta de 19 ani nu știe să aprinda un aragaz). Și mie îmi place mult, mult! Aș mânca mai des dacă nu ar avea o conotație atât de tristă.
O zi frumoasă vă doresc și eu, plină de delicii, nu neapărat culinare, cât sufletești!
LikeLiked by 1 person
Nu mă dau în vânt după colivă. Dar eu sunt tra-la-la că nu mă dau în vânt după chestii dulci, în general.
Dar picioare de broască??? Pui de baltăăă?? Cele mai bune, parol!
LikeLike
Parol şi eu! Când mă duc la restaurant următoarea dată îmi iau broscuţă, dacă găsesc. Prea multe aprecieri pozitive a primit ca să nu încerc. 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu nu-i zic coliva, ii zic “tort funerar” daca e cu…dedicatie sau “cereale integrale” daca fac cand imi vine mie pofta. Si in Biblie nu exista nici o coliva, nicaieri, e o “inventie” mai recenta fiindca e la indemana oricui si e de post.As manca coliva in fiecare zi, sa aiba muuulta nuca! Pacat ca nu se gaseste si la cofetarie. Ce nu-mi place la coliva “comemorativa” e ca are lumanari, nu pot sa le sufar, asa ca fi-miu mi-a promis ca o sa ma scuteasca de ele, o sa-mi faca o coliva cu leduri. 🙂
LikeLiked by 1 person
La câtă mâncare există la pomeni şi parastase, chiar pare că celebrezi ceva, aşa că tort funerar cred că e denumirea cea mai potrivită pentru colivă. :))) Şi mie-mi place mult şi, dacă aş putea, mi-aş face şi eu, mi-aş pune lumânărele şi mi-aş cânta şi “la mulţi ani”, doar aşa, ca să păcălesc viaţa şi tradiţia. 😀
:))) Maică-mea m-a scutit de colivă, ea vrea pizza. O să-i propun şi eu coliva cu leduri, dar ea probabil va vrea beculeţe de Crăciun şi, eventual, un Moş pe lângă! :)))
LikeLiked by 1 person
Fac coliva de cate ori am chef sa mananc. N-o asociez cu moartea, poate pentru ca la noi nu e chiar atât de importanta la inmormantari. La noi se fac sarmale si cozonac. Asa ca nu mananc sarmale. 🙂 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu asociez cu viaţa tot ce-i bun şi frumos, iar când e vorba de mâncare, gustos: de la sarmale până la colivă, de la clătitele de care vorbeaţi aseară până la gogoşi. 🙂
LikeLiked by 1 person
Tata ne-a adus din Bucovina obiceiul de a mânca grâu fiert în noaptea de Anul Nou. E cu multă nucă și, spre deosebire de colivă, are și puțin mac fiert și alte arome. Am avut norocul ca să descopăr coliva mult mai târziu. Dacă vei defini altfel grâul ca desert, nu îl vei mai asocia cu moartea. Cred.
LikeLike
E buna rau! Noi facem la firma pe post de mancare vegetariana si-i spunem “Salata de arpacas cu nuci si stafide”. Punem si un strop de esenta de rom 🙂 !
LikeLike
Dap, chiar e bună rău. Să tot fii vegetarian aşa. 🙂
LikeLike