“Ziua Izabellei” sau despre cum ne ducem de râpă

Zilele trecute, prin prisma unei întâmplări nu tocmai fericite, întreg Facebook-ul şi mass-media au fost invadate de fenomenul “Ziua Izabellei”, un eveniment creat din greşeală şi care a căpătat o amploare mult prea mare în raport cu importanţa care ar fi trebuit să i se acorde, şi anume zero. Totul a început ca fiind o chestie amuzantă, pentru a se transforma într-un eveniment la care au dat attending aproximativ 150.000 de persoane.

Stai…stop.

Deci, reluăm.

La un eveniment creat de nişte fetiţe de 10 ani care nu prea au nicio treabă cu Facebook-ul şi care abia au descoperit cu ce se mănâncă internet-ul, 150.000 de persoane au dat attending. Totul a început din pur amuzament, dar iată până unde s-a ajuns şi nici măcar nu a fost vorba de vreo mobilizare. “Ziua Izabellei” a umplut newsfeed-ul fiecăruia dintre noi, prin poze şi statusuri.

Acum, nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Şi eu am dat attending că, deh, mi s-a părut o chestie chiar amuzantă… LA ÎNCEPUT, când erau aproximativ 2000 de participanţi. Până am văzut că lumea chiar ia în serios acest eveniment şi că, de la o oră la alta, numărul de participanţi a crescut.

Nu ştiu, poate am eu o problemă, poate n-am umor, poate sunt dusă, poate mi-au spălat “creierele” toate cărţile alea pe care le citesc, dar, oameni buni… ce e cu voi? Cum poate o chestie atât de puerilă şi lipsită de utilitate să atragă atenţia maselor în halul ăsta, iar un eveniment sau, de ce nu, o acţiune precum colectarea de fonduri pentru persoane nevoiaşe, crearea unei biblioteci pentru copiii de la sate, donarea unei sume pentru “Salvaţi copiii!” sau, nu ştiu, ceva cu adevărat util, să fie tratată cu atâta nepăsare?

Răspuns: Trăim într-o societate atât de tristă, încât orice eveniment de natură să ne amuze, indiferent de gradul de amuzament pe care îl are, ne face să ne detaşăm de cotidian şi să percepem viaţa, chiar şi temporar, ca fiind mai bună. Şi ăsta e un lucru bun, râsul e un lucru bun. Dar când acţiunea de a râde are loc în circumstanţe nu tocmai potrivite, treaba asta cu amuzamentul se transformă într-o treabă sinonimă cu prostia. Când nu suntem în stare să ne mobilizăm pentru a-i ajuta pe cei care chiar necesită atenţia noastră, când nu suntem în stare să ne mobilizăm pentru a lupta contra încălcării drepturilor noastre, când nu suntem în stare să ne mobilizăm atunci când acest lucru chiar este necesar, ei bine, aici există o problemă. Una chiar foarte mare.

1347818006208131

Prima problemă a societăţii noastre este efectul de turmă. Şi acest lucru nu se reflectă doar în mediul online, prin prisma unor evenimente ca cel menţionat, ci şi in viaţa de zi cu zi. Prin ce se caracterizează acest “efect de turmă”? Se caracterizează, pe scurt, prin incapacitatea de a gândi pe cont-propriu şi apare la invidizii care nu au nici o bază stabilă caracteristică creaţiei sau verbului “a fi” sau “a face”, oamenii având de foarte multe ori tendinţa de a se lua unii după alţii în alegerile pe care le fac sau în acţiunile pe care le desfăşoară pentru că este mult mai uşor să preiei modelul cuiva decât să îţi creezi unul. Cam aşa şi cu ziua domnişoarei Izabela, a dat Gică attending, ete că am dat şi eu, că am văzut că se hlizea lumea pe-acolo şi am zis să mă hlizesc şi eu. L-am invitat şi pe Gheorghe că, deh, să râdem împreună, că singur nu prea are rost. Şi Gheorghe a invitat-o pe Viorica, Viorica pe Lilica, Lilica pe maică-sa şi tot aşa. Şi s-a ajuns la 150.000, iar despre fata aia din Iaşi care locuieşte singură într-o magazie tot nu-i pasă nimănui. (vezi aici: https://www.facebook.com/julia.edwards3/posts/10205435234582191

De altfel, problema societăţii noastre, nu se manifestă doar la nivel de mase, ci, şi în plan invidiual. Omul zilelor noastre are o stimă de sine atât de scăzută, încât este în stare de orice pentru a putea face posibilă creşterea acesteia, măcar în aparenţă. Astfel că, slăvit fie Facebook-ul şi opţiunea de like! Cum trend-ul este într-o continuă schimbare şi de la o săptămână la alta apare ceva nou, zilele astea a fost rândul Izabelei, aşa că am exploatat-o la maxim prin poze, statusuri, glume lipsite de cea mai mică doză de umor, dar pe care “Gigika Mkr” le apreciază. Săptămâna trecută a fost rândul celor de la Charlie Hebdo să fie în atenţia noastră, i-am exploatat cât am putut şi prin toate mijloacele ce ne-au stat la dispoziţie. Dacă până acum uram teroriştii la modul general, acum stim de jihadişti şi îi urâm şi pe ei. Vai, şi cât îi urâm! Dar stai…hmmmm… uite, teoria asta a conspiraţiei spune că de fapt ei sunt americani! Nu am certitudinea că este adevărat, dar îi voi da share pe Facebook, să vedem ce spun prietenii mei care oricum cred că lumea este condusă de un grup masonic ce este în deplină comuniune cu forţe obscure. Acum ei vor crede că americanii sunt de fapt capul relelor, iar eu voi fi primi like-uri şi aprecieri pentru ceva ce nici măcar nu ştiu dacă există sau nu! Ce super!

388_fullsize_frumoasa-si-desteapta

Şi cam aşa e şi cu stima de sine. Ne place iluzia unei vieţi mai bune, pentru că e mult mai uşor să trăieşti astfel decât să lupţi pentru a deveni ceea ce vrei cu adevărat să fii. Pentru că faza cu Izabela e foarte amuzantă, din moment ce 150.000 au dat attending la eveniment, iar alţi 400.000 vorbesc despre asta. Cu siguranţă că este un lucru bun dacă există atâţia oameni ce s-au implicat. Cu siguranţă că nu e nimic în neregulă cu societatea. Absolut nimic. Dar nimic, vă spun!

Cât despre Izabela? Ea e o fată foarte tare, din moment ce este atât de populară. Ea debordează o inteligenţă nemaiîntâlnită, mobilizând masele mai ceva ca Iliescu la revoluţie. Ea este atât de genială, încât chiar şi astăzi, spre ruşinea mea, vorbesc despre ea în loc să vorbesc despre ceea ce ar conta cu adevărat, şi anume ziua marelui Eminescu. Ea este atât de ilustră, încât a acaparat întregul Facebook şi, chiar şi astăzi, într-o astfel de zi, lumea preferă să distribuie poze şi bancuri despre ea, decât ca, măcar pentru o zi, să ţină un moment de reculegere în memoria celui căruia îi datorăm limba română actuală şi dezvoltarea culturii româneşti.

Ea e Izabela, pe 14 martie e ziua ei, nimănui nu-i va mai păsa până atunci, dar, cui îi pasă de asta acum? Momentan trebuie să râdem şi să ne bucurăm de trend-ul săptămânii. Nimănui nu-i pasă de trend-ul ultimelor două veacuri. Şi de ce i-ar păsa cuiva până la urmă? Ce e Eminescu altceva decât “ăla pe care ne pune profa de română să-l învăţăm pentru bac”, “ăla cu codrii”, “ăla cu păsărelele”, “ăla care s-a dus la curve şi-a murit de sifilis”, “unu care s-a crezut deştept”. Izabela e mult mai mişto şi mai utilă, măcar ne face să râdem! Eminescu ăla doar ne plictiseşte cu aburelile lui despre Veronica şi cu limbajul lui demodat… De ce ne-ar păsa că azi e ziua lui? Oricum e mort!

“Ţara care încurajează ignoranţa dovedeşte că este în descompunere deplină.” MIHAI EMINESCU 0-118869-eminescu_ba2fdf8277

Advertisements

27 thoughts on ““Ziua Izabellei” sau despre cum ne ducem de râpă

  1. Sunt o baba in trend, am dat si eu share si particip la ziua Izabelei, si sa stii ca lumea e demult condusa de aliens, ascunsi in centrul pamantului sau cateodata se materializeaza in cate un geniu, vizionar, cum au fost Galilei, Da Vinci, Einstein, Jules Verne sau Asimov . :)))
    Eminescu, nici el nu pare pamantean, dar sa-i multumim ca a ales sa fie roman . Te pupa mama ! ❤

    Liked by 1 person

    1. Îmi place cum ai formulat ideea referitoare la genii. E adevărat, nu par pământeni, dar spre deosebire de ceilalţi muritori, ei au înţeles cel mai bine condiţia umană. Probabil de-aia au şi fost consideraţi nebuni! Pentru că a fi om, într-o lume a banalului, e o nebunie!
      Şi eu o pup pe mama! ❤

      Liked by 1 person

  2. Ai scris tu destul, ori poate că mi s-a părut mie mult de citit, căci, deşi nu mă pot văita de bătrâneţe cum a făcut mama ta mai sus :)))), pot spune că-s lucruri în virtual pe care le “ochesc” din prima că-s făcături. Şi apoi, dacă ai timp, treci pe la blogul meu, azi am postat tot ceva legat de virtual, doar că am făcut postarea un pic culinară. 😀
    Am auzit de “ziua Izabelei” la radio, că ascult deseori, inclusiv online. Am auzit de acestă ispravă aşa cum am auzit şi de alte asemenea isprave. Aş fi curios să văd dacă Izabela îşi va face publice, spre distribuire, şi notele de la viitoarele examene. Ar fi interesant de văzut, nu?
    O seară bună să fie la voi, Maria!

    Liked by 1 person

    1. Din păcate, nu toată lumea are capacitatea de a deosebi o făcătura de ceva real, de unde şi efectul de turmă despre care am menţionat.
      Cât despre notele de la viitoarele examene ale Izabelei, nu mă îndoiesc de faptul că vor fi mari! La doar 10 ani, a avut o putere de persuasiune cum mulţi lideri mondiali şi-ar dori să aibă, şi tot se chinuie s-o dobândească, dar nu reuşesc! :))
      Mulţumesc, de asemenea! Acum mă mut pe teritoriul dumneavoastră! 😀

      Like

  3. Eu n-am facebook, dar am vazut la altii chestia asta si n-am priceput nimic (ma pricep la retele de socializare cam cat se pricep si pustoaicele alea care au facut atata valva!), apoi m-am interesat si m-am lamurit. Da, nu era vorba de ziua mea (ca ma cheama si Isabela!), altcineva era vedeta… 🙂
    Despre Eminescu ce sa mai vorbim? vorba unora: a trait, a scris, a murit, gata, nu mai pierdem vremea cu el! Ei, daca ar fi publicat si Eminescu la Charlie Hebdo, alta valoare avea! Mai ales daca-si lua un glont in freza in numele libertatii presei! Ceea ce Eminescu chiar a sustinut vehement, dar asta nu intereseaza pe nimeni…

    Liked by 2 people

    1. “Isabela” este un nume mult prea frumos pentru stupidul eveniment cu care a fost asociat!
      Iar despre Eminescu… nu pot să zic decât un mare OF! OF, că uite aşa, uşor, uşor, se pierd adevăratele valori. Probabil peste 100 de ani se va sărbători ziua lui Tudor Chirilă sau a Irinei Binder (autoarea unei telenovele scrise care se cheamă “Fluturi”), având în vedere valorile spre care aspiră generaţia actuală.
      Oricum, îmi place ideea referitoare la Eminescu în zilele noastre. Probabil ar fi avut o viaţă mult mai fericită, însă, la fel de probabil, poezia lui nu ar mai fi existat! Iar asta nu mă face decât să ţin un moment de reculegere şi să-l admir pentru omul care a fost şi care s-a dedicat, printre crize de bipolaritate şi encefalită, nouă celor care astăzi îl preferăm unei fetiţe de 10 ani. Ne-a urat degeaba ce ne-a urat în “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. N-am băgat nimic la cap! 🙂

      Liked by 1 person

  4. Cred ca nicicand nu imi va fi rusine sa postez pe vre-un site de socializare poeziile lui Eminescu….mai ales pe 15 ianuarie,oricare ar fi anul…E mandria noastra nationala! Daca nici asta nu mai conteaza….Despre ziua Isabelei ce pot sa zic…nu m-a interesat nici “evenimentul”,nici postarile :)…..Felicitari pentru blog,Maria,ai punctat ceea ce ar trebui sa vada multa lume.Din pacate multi au ochelari de cal…O fi viata mai roza privita prin ei! 🙂

    Liked by 1 person

  5. “Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa orcărei prostii care este la modă.” – La Fontaine
    M-am speriat ieri când am realizat că toată lumea vorbeşte de o aşa-zisă Izabela, că râd pe seama ei etc. Îmi arătau poze, parodii cu ea şi tot nu înţelegeam care-i faza. L-am întrebat pe colegu’ de bancă ce şi cum (că el are fb). Mi-a explicat, dar tot nu m-am prins ce e aşa amuzant. Dar nici că nu mi-a mai păsat de atunci… Luni oricum revine totul la normal, dacă nu mai scoate Cristi din Banat vreo melodie.

    Liked by 1 person

    1. O, Doamne… altă prostie care a luat proporţii mai mari decât era necesar, cea cu Cristi din Banat. Ai dreptate, s-ar putea să se simtă exclus şi să ne lovească din plin cu o nouă capodoperă muzicală! :))
      Bine faci că n-ai Facebook. Eu tot încerc să mă detaşez de el şi nu pot.

      Like

      1. Cel mai bun sfat pe care ţi l-aş putea da este să-l dezactivezi pur şi simplu. După vei simţi că ai mai mult timp liber şi vei găsi alte metode de a comunica cu prietenii sau orice altceva. Nu spun că e un lucru rău să ai fb, dar e prea mult gunoi acolo ca să compenseze ceea ce e cu adevărat util. Cel puţin din punctul meu de vedere.

        Like

  6. Abia la stiri am auzit de treaba cu ziua Izabellei , habar nu avusesem pana la ora 19 , cand au inceput stirile pe Pro Tv , ca pe postul ala se vizioneaza stirile in casa la noi 😛
    Efectul ala de turma…e tot secretul, ma gandesc eu…
    Si ma mai gandesc eu , ca un profan in ale facebookului ce mi-s , ca lumea s-a cam saturat de “dati un leu pentru Ateneu” ( ca si lozinca generala la cererile de ajutor) si mai vrea si chestii vesele , gen glume de acest gen….Si mai zic , daca tot e gratis , de ce nu ,daca se poate!? 😛

    Liked by 1 person

    1. Ai dreptate, chestiile amuzante sunt întotdeauna binevenite, după cum am menţionat şi în articol. Dar pe mine cel mai mult din treaba asta mă frapează dimensiunea pe care a căpătat-o acest eveniment. Lumea e “pusă pe caterincă” mai mult decât e pusă pe fapte serioase, iar între cele două, ar trebui să existe, totuşi, un echilibru.
      Râdem cât râdem, dar ne mai şi oprim! :))

      Liked by 1 person

    1. Este o fetiță de 10 ani care a creat un eveniment pe feisbuc pentru ziua ei și la care au dat “participare” aproape 200.000 de persoane pentru că li s-a părut amuzant.
      Dar deja a expirat subiectul. Cum am spus și în articol, râdem săptămâna asta de ceva, iar săptămâna următoare râdem de altceva. De ce? Pentru că spirit de turmă! :))
      Și totuși săptămâna asta nu s-a mediatizat nimic amuzant, ba din contră, francul elvețian a fost vedetă.
      Daaaar, săptămâna se apropie de final! 😀

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s