Fericire

Mă simt fericită. Azi am avut o zi într-adevăr frumoasă, în ciuda răcelii şi a celor -20 de grade prin care am reuşit, totuşi, să trec cu brio.

Nu ştiu cum să definesc fericirea pe care o resimt. Nu e o fericire bolnavă, ca cea pe care o resimţi atunci când eşti îndrăgostit, tipul acela de fericire care îţi îngrădeşte neuronii în aşa hal încât nu mai poţi face nimic altceva decât să zâmbeşti fără motiv şi să râzi din orice. Nu e nici sentimentul acela de fericire datorat vreunei reuşite profesionale sau vreunui eveniment special. E acel tip de fericire care îţi cuprinde întreg spiritul şi ţi-l înalţă într-atât de mult încât simţi că eşti capabil de orice. Aşa mă simt în acest moment: capabilă de orice. Simt că pot face tot ce mi-am propus, simt că mă pot autodepăşi şi simt că mă pot reinventa astfel încât să descopăr în mine forţe a căror prezenţă nici măcar nu o bănuiesc.

Precum adolescentul miop transpus de Eliade în romanul autobiografic având acelaşi nume, mă simt net superioară chiar şi propriei mele persoane, simt că am atins un punct intrinsec până acum necunoscut şi care reprezintă startul spre ceva nou şi edificator. Sunt un om motivat să caut, să aflu, să dezvolt. Sunt un om motivat de conştientizarea propriilor capacităţi. Şi mă simt bine.

E minunat să te simţi bine, să ai încredere în propriile forţe şi că eşti pregătit să realizezi tot ce ţi-ai propus. E o stare de bine şi mi-ar plăcea, ca prin ceea ce scriu, să devină contagioasă!

Întotdeauna am evitat fericirea supremă, deşi am cunoscut-o de câteva ori. Dar nu e o fericire constructivă. E o fericire care, treptat, conduce spre autodistrugere. E o fericire care te îndeamnă spre orbire, pentru că odată înglobat în ea, nu mai există nicio scăpare din faţa declinului care ar urma în urma dispariţiei sale. Fericirea pe care o resimţi atunci când iubeşti, e o fericire temporară. Odată cu trecerea timpului, ea devine obişnuinţă ce se transpune în tristeţe. Sunt de evitat astfel de stări, am învăţat din propriile experienţe. Iubirea transpusă şi mintal, nu doar sufletesc, e calea spre o fericire echilibrată. O gândire obiectivă, şi nu subiectivă, e calea spre o minte sănătoasă, iar într-un astfel de context, fericirea e indispensabilă.

Desigur, fericirea poate fi definită şi prin micile bucurii ale fiecăruia dintre noi, precum hobby-urile (în cazul meu, cititul), shopping-ul, mai ales în cazul femeilor (cine poate nega satisfacţia adusă de obiecte de garderobă noi?), oamenii dragi nouă, reciprocitatea unui zâmbet oferit unei persoane necunoscute sau cunoscute cândva,dar pierdute în timp, animăluţele de companie care nu mai contenesc să ne arate iubirea lor necondiţionată, şi multe alte lucruri, care ne definesc şi pe care le definim ca fiind “fericire”.

Micile mele bucurii de astăzi sunt reprezentate de ziua motanului Ionel, cărţile primite în dar de la scumpa şi draga mea mamă (cele 6 volume “În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust), expunerea la panoul şcolii de către profesoara de limba română a unui eseu pe care l-am scris în mai puţin de 5 minute şi care a fost apreciat ca fiind excelent, depănarea unor amintiri plăcute, dar, nu în ultimul rând, multă muncă şi activitate intelectuală. Încă de mică mi-am descoperit această afinitate spre învăţat, spre cunoaştere. E o forţă mult mai puternică şi nu poate fi descrisă în cuvinte, ci doar în fapte. Momentan sunt la partea în care pun în aplicare ceea ce învăţ. Rezultatele sunt pe drum, vor veni odată cu trecerea timpului.

Însă, ca orice om, am momente când las ca fericirea să-mi fie umbrită de anumite influenţe nefaste, care, pe moment, îmi dereglează întru totul gândirea, transformând-o în harababură. Gândesc până plâng. Şi plâng până nu mai gândesc. Dar după ce termin, toate acele influenţe se transformă în putere de muncă, în motivaţie, în aspiraţii. Deci sunt bune şi astfel de perioade, căci, după cum am mai spus, prea multă fericire strică, aşa cum orice e prea mult strică.

Totuşi, azi este o zi în care mă simt cu adevărat fericită din toate punctele de vedere, în care fericirea se află în echilibru statornic cu extazul, iar acest lucru e minunat.

Pe voi ce vă face fericiţi?

Advertisements

19 thoughts on “Fericire

  1. Bag seama că treci prin perioada în care fericirea manifestată este explozia tinereţii, acea vârstă care aproape poate tot ce-şi doreşte, şi-şi doreşte tot ceea ce visează, simte şi atinge. Fericirea asta este o euforie a trăirilor interioare, o explozie a simţirilor, o vibraţie controlată doar de “fluturii” ce dau aripi zilei de mâine cu plecare din ziua de azi. E drept, fericirea descrisă de tine este şi sigură, ocrotirea celor din jur e de netăgăduit iar îmbrăcămintea de curată cultură îşi spune cuvântul.
    Nu descriu fericirea mea, ar trebui să vorbesc mult, poate dogmatic, pragmatic şi anost pe alocuri, deh, specific vârstei. 😀 Oricum, sunt sigur, câtă vreme pot face oameni fericiţi, sunt fericit şi eu, conştient fiind că pot mai mult, în special pentru cei ce încă nu-s fericiţi.
    Tu s-o ţii tot aşa, fără a uita însă că o fericire solidă are nevoie de picioare bine aşezate, altfel, poţi păţi ca alţii, deh, mai umblători cu capul în nori. :))
    p.s Ai moştenit de la mama ta (şi) simţul critic, şi ştiu ce vorbesc. 😀

    Liked by 1 person

    1. Că o fi fericirea specifică euforiei vârstei, aici nu prea ştiu ce să vă răspund, având în vedere că, raportându-ma la cunoştinţele de aceeaşi vârstă cu mine, ele nu gândesc atât de pozitiv ca şi mine, ba din contră, sunt chiar depresivi mulţi dintre ei, dar, desigur, din cauze specifice vârstei: survin primele dezamăgiri emoţionale, gândul către un viitor necunoscut care bate la uşă din ce în ce mai repede, şi multe altele. Eu am norocul unei gândiri foarte obiecte şi critice, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, care nu ştiu cât de mult este moştenită din partea mamei mele, dar ştiu cât de mult am lucrat în sensul dezvoltării ei, iar problemele specifice vârstei sunt temeri pe care le-am depăşit demult sau cu care încă mă lupt, dar într-un mod constructiv, şi nu distructiv.
      E foarte frumos gândul că fericirea unui om este definită prin fericirea semenilor lui. Cu siguranţă lumea ar fi un loc mai bun dacă mai multă lume ar percepe fericirea astfel! Însă, cum oamenii care gândesc astfel sunt prea puţini, cu siguranţă că dumneavoastră meritaţi cu adevărat apreciat, ceea ce şi sunteti.
      De aceea, eu vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pline de bunătate pe care mi le adresaţi şi mă bucur că am ocazia de a face schimb de păreri cu un om precum dumneavoastră!

      Like

  2. Felicitari pentru postare, Alexandra!
    Asa cum ai spus, sunt tot felul de fericiri. Sunt fericita dimineata dupa ce imi revin din buimaceala somnului si-mi vad dragii langa mine, sunt fericita cand sotul si catelul ma asteapta la poarta firmei sa venim impreuna acasa, cand stau la o cafea (intr-o cafenea) si o poveste “altfel” cu domnul meu, cand reusesc sa-mi multumesc patroana cu lucrul bine facut, cand o aud pe sora mea la telefon si ar mai fi…
    Zile frumoase!

    Like

  3. Foarte frumos! Felicitari Maria! Fericirea nu este deloc complicata,insa multi trec si nu o recunosc,sau asteapta ceva mai mult,maret,zguduitor,care sa le schimbe existenta…de fapt ea se numara in clipe,in sentimente si stari.Sa ai cat mai multe stari de fericire,momente de bucurie sincera si sa fii inconjurata de iubire mereu.Peste ani, toate acestea vor forma comoara din inima ta. 🙂

    Liked by 1 person

    1. Nu știu dacă fericirea este contagioasă, însă dumneavoastră reușiți mereu să-mi aduceți zâmbetul pe buze prin cuvintele dumneavoastră pline de bunătate!
      Vă mulțumesc! 🙂

      Like

  4. Hmmm… Fericire autentică vine adesea din cele mai simple lucruri, cum ar fi să strănuți atunci când îți vine, să bei apă când ți-e sete, să adormi fix când ți-e somn… 🙂 Pe urmă e fericirea aceea fantastică să fii pur și simplu cu cei pe care îi iubești. Să îmi aud copilul spunându-mi ‘te iubesc, mami’ în timp ce mă strânge taaare de gât, să mă plimb de mână cu soțul meu, nu contează unde, să citesc ce îmi place, să beau un ceai fierbinte într-o zi cu ger, să văd răsăritul sau apusul…

    Liked by 1 person

    1. Așa este, lucrurile simple au întotdeauna efectul garantat al fericirii și, fiind foarte răcită acum, nu pot decât să fiu 100% de acord la partea cu strănutul! :)) Chiar e un sentiment minunat!
      Cât despre lucrurile care te fac fericită, sunt minunate și îți doresc să te bucuri mereu de ele! 🙂

      Liked by 1 person

  5. Mă bucur că știi cum să fii fericită, pentru că fericirea vine din interior, stimulată fiind de factori externi. Și precum un parfum scump, e bine să folosești doze potrivite. Ține-o tot așa, Alexandra! 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s