Prin ochii unui cititor

Prin ochii mei nu se văd doar clipe, ci se vede însăşi viaţa.

Prin urechile mele nu se aud zgomote, ci se aude cântecul facerii lumii.

Prin mâinile mele nu trec doar obiecte, ci trec litere.

Picioarele mele nu au nevoie să umble, căci ele pot călători în atemporalitate.

Sunt un om ca oricare altul, însă idealul meu diferă de al celorlalţi. Idealul meu este cunoaşterea, iar cuvântul este ceea ce mă defineşte.

Sunt om, iar literele sunt părţile corpului meu. Când scriu, gândurile-mi zâmbesc, iar viaţa mă aplaudă. Când citesc, timpul stagnează, iar viaţa devine spectator al imaginaţiei mele. Căci atunci când literele mă împresoară, spiritul se înalţă, iar necunoscutul înfloreşte sub bătaia aripilor mele.

Citind, cunosc, şi, cu cât cunosc mai mult, cu atât îmi dau seama cât de multe mai vreau să ştiu. Nu-mi ajunge o viaţă, însă fiecare cuvânt, fiecare literă, înseamnă o clipă în plus. Cărţile sunt un labirint fără ieşire, căci finalul fiecăreia dintre ele îmi stârneşte interesul spre o alta, şi tot aşa. Însă, fiecare final aduce cu sine nuanţe noi ale literelor, iar gândurile prind viteză. Cuvintele sunt aur, iar mintea este mina în care ele se găsesc. 

Eu nu văd lumea, eu o citesc, iar fiecare om este un cuvânt, trăsăturile lui fiind literele ce-l alcătuiesc. Zâmbetul unui om este un capitol întreg, iar plânsul este finalul acestuia, căci omul este făcut astfel încât, după ce varsă lacrimi, întotdeauna să se ridice pentru a o lua de la capăt. Omul este un zâmbet, iar lacrimile sunt muşchii ce-l formează, aşa cum fiecare literă reprezintă particule de suflet.

Omul este mai mult decât un trup. El este literă, cuvânt, artă.

Advertisements