Doare. Şi doare tare.
Să simţi totul, de la cea mai mică împunsătură, până la cea mai puternică; să simţi cum te roade pe dinăuntru neputinţa de a vrea, dar a nu putea…
Doare. Mă doare.
Şi-mi vine să ţip, dar nu pot. Îmi vine să fug, dar nu am unde. Şi mă doare şi mai tare.
Doare să ai suflet. Îmi doresc să scap de el. Să-l abandonez undeva pe stradă şi să-l ia cine se simte în stare să aibă grijă de el. Pe mine mă doare prea tare.
Doare să simţi totul. Fiecare sentiment, fiecare cuvânt, fiecare privire. Te macină şi nu poţi face nimic ca să opreşti durerea.
Admir omul căruia nu-i pasă, care trăieşte sub egida destinului şi care spune că ce-o fi, o fi. Admir omul care se poate detaşa de propriu-i suflet. E o artă să nu simţi… O artă pe care eu nu o posed.
Mi-ar plăcea să nu mai doară, să nu-mi mai pese. Dar eu simt totul şi totul mă copleşeşte. Mă doare şi mă sfârşeşte.
Arta de a fi om 
si cine e ascut asa, nnu se lecuieste niciodata! VA simti mereu durerea, pe cand nesimtitii se vor hrani de fiecare data cu miserie si durerea celor pe care-i lovesc!
LikeLiked by 2 people
Tare-aş mai vrea să fiu nesimţită uneori. Ar fi mai simplu.
LikeLike
Cu cat cineva face mai mult sau mult bine, cu atat va fi atacat mai des. Din pacate au ramas prea putini oameni care muncesc neconditionat si care mai stiu sa si sufere ptr nedreptati, iar acei oameni, atunci cand au nevoie de o apreciere sau un cuvvant bun, se izbesc de dezamagirea lipsei de empatie, a ironiilor, barfelor ieftine, insensibilitatii, a mizeriei umane. Cam asta e realitatea si nu pot sa zic daca este de ieri, de azi sau dintotdeauna.
LikeLiked by 1 person
E viata.Durerile, dezamagirile ne sunt date la pachet cu fericirea. In timp vei invata sa selectezi durerile, unele nu merita sau cum spunea cineva,, gandeste-te daca peste zece ani te-ar durea la fel”. ❤
LikeLiked by 1 person
Nu pot să mă gândesc decât la faptul că mă doare acum. Peste 10 ani probabil voi râde. Dar acum mă doare şi mă simt neputincioasă.
LikeLiked by 1 person
Ooof, de câte ori am vrut să fiu și eu mai insensibilă! Dar cum spunea cineva: așa simți că trăiești cu adevărat! 🙂
LikeLiked by 2 people
Aşa este. Trăim cu adevărat. Însă doare-al naibii uneori! Partea bună e că totul trece. Noi să fim sănătoase, no?
Seară frumoasă, April!
LikeLiked by 1 person
Maria, suflet frumos. De aia doare, că ai suflet, că eşti om. Dar tpt din aia, trebuie să găseşti putere să-l pansezi. Pe el, pe suflet. Hai că venim peste tine toţi să nu mai doară.
LikeLiked by 1 person
Hmmm… Ultima parte îmi surâde tare. E greu printre străini. Foarte greu chiar. Mai ales în zile ca asta, când tot ce vreau e să fiu ţinută în braţe şi ascultată. Sunt doar eu cu mine şi-o oglindă care reflectă neputinţă. Dar… slăvit fie internetul, că ne-mbrăţişăm aşa, prin cuvinte. Mulţumesc, Potecuţă!
LikeLike
Fatăăăă, şşştttt. Vede mama ta şi pe urmă plânge ea şi cum ne descurcăm cu amândouă? 😀
Maria, dacă ai păţit ceva, deşi sper din suflet că nu!!!, îmi pare tare rău. Putem face ceva?
Dacă e dorul de casă, sentimentul de singurătate, casă goală cu seri reci şi fade, ştiu că nu ajută dar toţi am gustat din asta. Dar în scurt timp, vei vrea să se termine mai repede vacanţele de vară să fugi înapoi la “casa” ta.
Acum serios. Ai păţit ceva?
LikeLike
N-am păţit nimic atât de grav. Pe scurt, sunt dezamăgită de faptul că facultatea nu este deloc ceea ce mă aşteptam să fie şi încep să regret cei 500 de kilometri care mă despart de casă. Nu ştiu dacă am făcut cea mai bună alegere în a veni aici. Şi sunt tristă… tristă tare.
LikeLike
Facultatea e ceea ce e. O scoala si doar atat. Important e sa treci peste acea durere si sa-ti urmaresti visul. Drumul va fi lung si uneori neplacut, dar tu priveste inainte.
LikeLiked by 1 person
Problema mea e că am aşteptări prea mari. Credeam că va fi diferit la facultate faţă de liceu şi te doare când ştii că 4 ani de-acum încolo vei fi tu cu o materie pe care, dacă nu ţi-o explică nimeni, dincolo de limbajul de lemn, nu ai cum să o pui în practică după.
LikeLike
Offfff,Maria draga! Sigur ca doare sufletul,dar si durerea asta face parte din viata ta….asa cum si noi am avut durerile noastre,prinse de pachetul numit viata.Lasa ca va trece si asta si vor veni si zambete si bucurii….Sa stii de la mine ca facultatea nu e deloc asa cum iti imaginezi.E tot o institutie de invatamant ca si liceul…..Dar ce ai inceput cu zambetul pe fata si speranta in inima,o sa continui cu realismul vietii de student….Te pup si te imbratisez,Maria,din toata inima iti doresc numai bucurii si fericire! ❤ ….relele vin singure,nu au nevoie de incurajare…:)))))
LikeLiked by 1 person
Ştiţi că eu zâmbesc, da? Doar că mai vărs şi eu câte-o lacrimă din când în când, aşa, ca să pot zâmbi în continuare.
În ceea ce priveşte facultatea, m-am resemnat, oricum. Este exact cum spuneţi dumneavoastră, doar o instituţie. Să fiu eu sănătoasă, că de-nvăţat, voi învăţa. Arta de a fi om înseamnă, mai ales, perseverenţă.
Asemenea vă doresc şi eu! ❤ Şi-un zâmbet de la mine către dumneavoastră!
LikeLike
Eu admir omul căruia îi pasă. Și cred că și tu, chiar dacă ai încercat să scrii contrariul. Viața nu-i diafană și roză mereu. Ca să avem ce povesti mai târziu.
LikeLiked by 1 person
Admir omul care ştie să-şi echilibreze mintea şi sufletul. În cazul meu, uneori, sufletul o ia razna şi au loc episoade ca cel descris. Episoade dureroase.
LikeLike
Cunosc sentimentul. Alte motive, aceasi sentiment de durere. De neputinta. Supravietuim visand.
LikeLiked by 1 person
Supravieţuim, dar, mai ales, trăim prin intermediul viselor şi pentru visurile pe care le avem. Noroc cu ele. Altfel… altfel nici nu ştiu.
LikeLiked by 1 person
Părerea mea este că cei ca mine, cei care și-au abandonat sufletul la colț de stradă, suferă și simt și mai mult decât cei care nu știu să oprească sentimentul de păsare. Toți simțim la fel, mai mult sau mai puțin, durerea e tot acolo… la fiecare dintre noi. 🙂
LikeLike
Of. Tu eşti un suflet aşa frumos şi nu meriţi să te doară nimic. Sunt sigură că ştii că orice e trecător, chiar şi durerea. Să nu te laşi pradă ei. Să ieşi mereu la suprafaţă. Ştiu ce simţi. Şi eu am momente (cum e cel pe care l-am exteriorizat aici) când îmi vine pur şi simplu să… dispar. Dar ştiu că viaţa, în mare parte, e frumoasă, iar astfel de momente nu fac decât să ne aducă aminte cât de minunat este să fii în viaţă.
Smile! And… Happy December!
LikeLiked by 1 person
Aww, ești atât de drăguță. Acum da, m-am obișnuit să port cel mai frumos machiaj și anume fericirea. Deși uneori parcă-mi place să fiu tristă hahaha.
Have a blessed December!
LikeLiked by 1 person