Recapitulare de sentimente

Cea mai grea etapă în procesul de întreprindere a unei activităţi este începutul. Atunci când mă apuc să scriu aici, mă gândesc destul de mult la felul în care urmează să modelez cuvintele-n frază astfel încât să sune bine. De altfel, atunci când mă apuc să fac orice altceva, aşa cum am spus, cea mai grea parte este începutul. Restul, în schimb, vine de la sine. 

Este sfârşit de vară, aer de toamnă, iar viitorul este incert şi nu ştiu cum va arăta. Ştiu doar că urmează un nou început. Voltaire a spus că cele mai dureroase perioade din viaţa unui om sunt atunci când cunoaştem un om şi atunci când îi spunem adio. Doare să cunoşti un om pentru că aparenţele, de multe ori, înşală, iar omul este un adevărat labirint de incertitudini, dar, mai ales, contradicţii, şi doare să îţi iei adio pentru că, după asta, ştii că urmează un nou început, marcat de aceleaşi incertitudini şi contradicţii. 

Cu toate astea, suntem făcuţi astfel încât să facem faţă acestor începuturi pentru că, până la urmă, fie că vrem sau nu, ele fac parte din ceea ce înseamnă să fii om. Ce ar fi omul fără schimbare? Schimbarea este un element imperios în viaţa fiecăruia dintre noi, iar a stagna în monotonie şi dezgust nu este viaţă, este supliciu. Dar, aşa cum am spus, schimbarea doare. Doare să te desparţi de un om, doare să ştii că o va lua pe o altă cale decât a ta, după mulţi ani în care nu aţi mers decât împreună, dar, mai ales, doare să nu ştii dacă a meritat sau nu. 

Una dintre învăţămintele pe care le-am sustras din lecţiile pe care viaţa mi le-a dat este aceea de a nu avea regrete. Cu toate astea, uneori am senzaţia că regret. Şi poate chiar o fac. Dar imediat mă întreb: am fost fericită atunci când am făcut acel lucru? Atunci a meritat, iar regretele sunt de prisos, indiferent dacă, aparent, a fost o greşeală. Aşa că, în continuarea paragrafului anterior, aş adăuga că totul merită, atâta timp cât te face fericit. Dar, atunci când nu te mai face şi persistă în a deveni mai mult dăunător decât benefic, nu mai merită şi vine momentul ăla dureros în care trebuie să spui stop.

Ceea ce nu înţelegem noi, oamenii, este faptul că orice durere, oricât de insuportabilă ar fi, va trece. Pentru orice ne-ar durea, există o pastilă, indiferent dacă durerea este sau nu fizică. Se numeşte timp. Dacă am ştii să îl apreciem mai mult, am realiza cât de benefic este. Dar nu, noi alegem să-l pierdem fie lamentându-ne, fie tratându-l superficial, de parcă ar fi nelimitat. Dacă am realiza cât de scurt este totul şi cât de mult merită viaţa, poate nimic nu ar mai durea atât de tare. 

Dar suntem oameni. Suntem incerţi, suntem plini de contradicţii şi ne doare.