Mi s-a întâmplat de multe ori pe parcursul anilor de şcoală să am momente în care să mă subestimez şi să mă simt nesigură pe mine. Pe moment, sentimentul nesiguranţei era teribil pentru că îmi dădea impresia că nu voi reuşi, ba chiar, de multe ori, îmi provoca insomnii, insomnii pe care le-am transformat, treptat, în ore alocate învăţatului.
Dintotdeauna mi-a plăcut să învăţ. Am început de la cele mai simple lucruri, de la tăbliţa magnetică şi cărţile de colorat, pentru ca, în prezent, să îi citesc, dar mai ales, să înţeleg scrierile celor mai ilustre personalităţi ale literaturii şi filosofiei.
Cred că pentru a ajunge la un anumit nivel al cunoaşterii, dar, mai ales, al certitudinii că eşti capabil de a face tot ce ţi-ai propus, trebuie, mai întâi de toate, să te cunoşti pe tine însuţi. Pentru mine, insomniile şi momentele în care m-am subestimat au reprezentat factorul principal de dezvoltare, atât din punct de vedere psihosocial, cât şi intelectual. De ce? Pentru că m-au ambiţionat să învăţ şi mai mult. Şi, chiar dacă întotdeauna am învăţat mai mult decât era necesar pentru anumite testări sau examene, chiar şi atunci, la faţa locului, tot nu eram sigură că voi reuşi. Însă nu am lăsat niciodată aceste trăiri să îmi întunece judecata, ci întotdeauna m-am axat pe ceea ce am învăţat. Şi, cu toate că am reuşit de fiecare dată tot ce mi-am propus, nesiguranţa de sine a dispărut abia acum, după 12 ani de şcoală.
Vine un moment în care realizezi cine eşti şi ceea ce poţi, iar, în cazul meu, acest lucru s-a întâmplat în urma ultimei mele reuşite, despre care v-am vorbit aici. În prima zi de clasa a IX-a, gândul meu nu era la faptul că încep liceul, ci la faptul că, peste fix 4 ani, voi începe Facultatea de Drept.
A fi nesigur pe tine nu este un defect, ba din contră, este un avantaj. Pentru că, spre deosebire de cel care se supraestimează, tu eşti conştient că întotdeauna este loc de mai bine şi că nu le poţi şti pe toate. Tu eşti conştient că reuşita nu vine singură, ci trebuie să munceşti pentru a o dobândi. Nimic nu este gratuit, orice vis costă ore de somn pierdute, poate chiar nopţi, plăceri limitate şi lacrimi de incertitudini. Cu toate acestea, nu există sentiment mai plăcut decât acela al reuşitei şi lacrimilor vărsate de fericire.
După toate acestea, sunt conştientă de ceea ce pot şi că, pentru a reuşi, există o singură cale, şi anume munca asiduă şi perseverenţa. Totul este să vrei, restul vin nu de la sine, ci de la tine, pentru că tu eşti singurul capabil să duci până la capăt ceea ce ţi-ai propus.
Arta de a fi om 
Meritocratia inca este un ideal la noi, dar poti reusi daca, pe langa dorinta, invatat, vei valorifica oportunitatile si selecta corect modelele in viata.
LikeLiked by 1 person
Mai întâi de toate, trebuie să ai un exemplu bun în familie, iar din acest punct de vedere mă consider o persoană extrem de norocoasă.
LikeLiked by 1 person
Cred ca intr-o alta viata ai fost diplomat de cariera. :)))
LikeLike
Spre deosebire de tine eu n-am avut niciodată ambiţie să învăţ, pur şi simplu nu m-a atras învăţatul ca “sport”, dacă mă pot exprima aşa. Am avut o mare şansă, anume ceea ce s-a sădit în mine de la naştere, poate că de Sus, nu ştiu, în sensul că am avut (încă mai am) o mare putere de reţinere. Practic, de foarte multe ori, era de ajuns să citesc o dată şi să învăţ de nota 8 cel puţin. Mai mult, cele citite/auzite n-au intrat pe-o ureche şi ieşit pe alta imediat, nicidecum, ci mi-au rămas în minte până acum. În perioada de după terminarea şcolilor, inclusiv facultatea, am asimilat şi mai multă informaţie, într-un fel e posibil să fi învăţat mai mult prin practică. Despre partea cu “lenea” de a învăţa am şi scuze, un fel de scuze adică, eram cinci fraţi la părinţi şi vreo 40 de copii pe uliţă, ceea ce înseamnă că joaca, într-un secol în care calculatorul era un vis, era pe locul I.
Mai serios vorbind, căci cu unele lucruri nu-i de glumit, învăţătura (înţelepciunea) e o bogăţie ce nu poate fi furată de nimeni, cu ea, de credem ori nu, mergem şi dincolo de trup. Mintea şi sufletul vor călători şi vieţui în veşnicie, ceea ce înseamnă că nico clipă petrecută în studiu nu-i pierdută, ci câştigată.
Să ai spor în cele bune, cu luminare minţii, în orice clipă şi loc vei învăţa, Maria,
LikeLiked by 2 people