Regăsire

Cred că fiecare dintre noi avem momente în care, pur şi simplu, izbucnim şi spunem tot ce ne trece prin cap, fără a ne gândi la consecinţe. Cea mai gravă parte a acestor izbucniri este aceea că ele sunt sincere, iar, de cele mai multe ori, sinceritatea răneşte.

Nu vă voi vorbi despre ceva dramatic în cele ce urmează, ci doar vă voi expune o concluzie la care am ajuns eu în urma unei experienţe neplăcute în acest sens.

Pentru mine, scrisul a reprezentat dintotdeauna o formă de a mă descărca, însă, de multe ori, am refulat în faţa acestei porniri, din teama de a nu fi descoperită. Tocmai de aceea, multe dintre cele pe care le-am scris la nervi, au avut ca destinaţie coşul de gunoi. Am decis că este momentul să îmi asum ceea ce simt în momentul în care mi-am creat acest blog. Înainte de a publica primul articol am stat  aproximativ o oră şi jumătate şi m-am învârtit prin cameră, pe Facebook, prin curte, gândindu-mă dacă e bine sau nu ceea ce fac. Eram extrem de nesigură pe mine şi, mai ales, sufeream de teama de a fi respinsă. Până la urmă, mi-am asumat răspunderea şi am zis că n-am nimic de pierdut dacă încerc. I-am dat link-ul articolului uneia dintre prietene şi ea i l-a dat altcuiva, ambele persoane aducând un feedback pozitiv, iar acest lucru m-a încurajat să fac publică şi pe Facebook înclinaţia mea de a scrie. Credeţi-mă, chiar a fost un act extrem de curajos, având în vedere cât de nesigură pe mine eram.

Cu timpul, “Arta de a fi om” a luat proporţii mai mari şi, prin intermediul acestui blog, am cunoscut o mulţime de suflete minunate, dar, mai ales, am început să mă cunosc pe mine. M-au schimbat din foarte multe puncte de vedere cele scrise aici pentru că, atunci când scriu, lucrez mai mult cu subconştientul, decât cu conştientul, pentru că profunzimea gândurilor mele va fi mereu sinceră, spre deosebire de partea de suprafaţă, care, aşa cum şi sună, este doar… “de suprafaţă”.

Din păcate, noi. oamenii, aşa cum v-am mai spus şi aici, avem tendinţa de a ascunde atât faţă de noi, cât şi faţă de ceilalţi, nu doar sentimente, ci şi gânduri, ori de multe ori, gândurile nespuse şi acumulate pe perioade îndelungate pot avea rezultate nu tocmai benefice. De aceea, omul are nevoie de o formă de terapie pentru a se menţine sincer şi curat, măcar faţă de el, căci sufletul împăcat este cea mai mare comoară a fiecăruia dintre noi şi ar trebui să fie o constantă pe care să ne bazăm în fiecare decizie pe care o luăm.

Astfel că, revenind la cele din începutul acestui articol, fiecare dintre noi trecem prin experienţe neplăcute în raport cu ceilalţi sau chiar în raport cu noi înşine. Tocmai de aceea, avem nevoie de o modalitate de a ne descărca în acest sens. Pentru mine, a scrie, indiferent de balivernele pe care le delirez, este o modalitate de a mă vindeca. De aceea, pe blog-ul meu puteţi observa atât articole care vorbesc cu voce de suflet, de cititor, cât şi articole care vorbesc cu voce de cetăţean bulversat ori elev supărat pe sistem. Însă, toate acestea, fac parte din fiinţa mea şi nu cred că există dovadă mai mare a faptului că scrisul ajută la dezvoltarea personalităţii decât aceea că, de la un articol la altul, am devenit din ce în ce mai sinceră în cele pe care le-am avut de spus.

Am evoluat şi din perspectiva omului de zi cu zi, care, dacă în urmă cu ceva timp se ferea să fie aşa cum simte, astăzi zâmbeşte cu mai multă încredere în forţele proprii şi priveşte viaţa dintr-o mulţime de perspective. Omul din prezent zâmbeşte atât în interior, cât şi la exterior, bucurându-se de fiecare rază de fericire. 

Noi, oamenii, avem nevoie să izbucnim din când în când. Iar ăsta este un lucru bun. Însă a izbucni astfel încât să scoţi la iveală adevăruri ce au nevoie să fie puse în aplicare, este cel mai mare dar pe care şi-l poate face cineva. Eu nu-mi dau sfaturi decât mie, însă dacă cineva m-ar întreba vreodată care este cea mai bună metodă de a te cunoaşte pe tine însuţi, i-aş spune să ia un loc, un pix în mână şi să folosească instrumentul de scris aşa cum simte, căci fiecare dintre noi avem gânduri ce stau ascunse în străfunduri şi care abia aşteaptă să fie scoase la suprafaţă.

Advertisements

10 thoughts on “Regăsire

  1. Este o terapie, bine ai spus. Sunt extrem de importante şi reacţiile însă e important şi de la cine vin ele. Că sunt şi oameni mai puţin împăcaţi cu ei (ca să fiu elegantă şi să nu-i numesc altfel) care au făcut o pasiune din a arunca cu noroi în orice. Ăia contează mai puţin spre deloc. Reacţiile lor nu trebuie să te atingă în niciun fel. Da?
    Scrie în continuare că o faci tare bine. Şi când eşti supărată şi când nu. 😉

    Liked by 1 person

    1. Încerc să învăţ câte ceva de la fiecare persoană care calcă “pragul” blog-ului meu, pentru ca astfel să mă perfecţionez în arta de a fi om. Aşa că încurajez critica, atâta timp cât este şi justificată. Altfel nu are nicio valoare.
      Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase!

      Liked by 1 person

  2. Putini sunt cei ce au curajul de a fi ei si in scris, pentru ca exista vorba aceea,, Verba volant, scripta manent”, dar e bine ca ramane, asa poti sa-ti urmaresti propria evolutie. Pup.

    Liked by 1 person

  3. Mie mi s-a întâmplat ca, scriind, să-mi lămuresc eu mie probleme. Pur şi simplu se clarificau în timp ce scriam. Pe vremea când scriam mi-am văzut blogul, nu o dată, ca pe o sticlă cu un bilet înăuntru, aruncată într-un ocean. Şi asta mi-a folosit. De ceva vreme nu mai găsesc sticle 😀 şi asta se cunoaşte, nu mi-e benefic. Aşa că … zic şi eu din ceea ce ştiu şi am simţit : scrie, Maria, scrie. 🙂

    Liked by 1 person

    1. Acelaşi sentiment îl am şi eu vis-a-vis de scris! Mă vindecă şi mă ajută să mă descopăr, prin faptul că îmi pun întrebări, dar mai ales, dialoghez în cel mai sincer mod cu propriul meu suflet.
      Mulţumesc!

      Like

  4. Atunci cand scrii ti se limpezesc gandurile.Pentru ca ceea ce asterni pe ecran trebuie sa fie limpede si coerent.De multe ori mi s-au limpezit gandurile atunci cand le puneam pe hartie.Vizualizand problema,gaseam si solutia pentru rezolvarea ei.:) Scrie Maria,scrii asa de frumos.Imi place tare mult sa iti citesc blogurile,chiar daca nu am timp sa comentez,sa stii ca le citesc pe toate.Pupici cu drag si o imbratisare pentru tine,esti minunata! ❤

    Liked by 1 person

    1. În aceeaşi manieră mă ajută şi pe mine scrisul. Mă vindecă de orice tulburare interioară.
      Mulţumesc mult, dragă doamnă Edit! Mereu mă faceţi să zâmbesc prin cuvintele dumneavoastră frumoase!
      Pupici şi de la mine, de pe plajă!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s