Prin ochii mei nu se văd doar clipe, ci se vede însăşi viaţa.
Prin urechile mele nu se aud zgomote, ci se aude cântecul facerii lumii.
Prin mâinile mele nu trec doar obiecte, ci trec litere.
Picioarele mele nu au nevoie să umble, căci ele pot călători în atemporalitate.
Sunt un om ca oricare altul, însă idealul meu diferă de al celorlalţi. Idealul meu este cunoaşterea, iar cuvântul este ceea ce mă defineşte.
Sunt om, iar literele sunt părţile corpului meu. Când scriu, gândurile-mi zâmbesc, iar viaţa mă aplaudă. Când citesc, timpul stagnează, iar viaţa devine spectator al imaginaţiei mele. Căci atunci când literele mă împresoară, spiritul se înalţă, iar necunoscutul înfloreşte sub bătaia aripilor mele.
Citind, cunosc, şi, cu cât cunosc mai mult, cu atât îmi dau seama cât de multe mai vreau să ştiu. Nu-mi ajunge o viaţă, însă fiecare cuvânt, fiecare literă, înseamnă o clipă în plus. Cărţile sunt un labirint fără ieşire, căci finalul fiecăreia dintre ele îmi stârneşte interesul spre o alta, şi tot aşa. Însă, fiecare final aduce cu sine nuanţe noi ale literelor, iar gândurile prind viteză. Cuvintele sunt aur, iar mintea este mina în care ele se găsesc.
Eu nu văd lumea, eu o citesc, iar fiecare om este un cuvânt, trăsăturile lui fiind literele ce-l alcătuiesc. Zâmbetul unui om este un capitol întreg, iar plânsul este finalul acestuia, căci omul este făcut astfel încât, după ce varsă lacrimi, întotdeauna să se ridice pentru a o lua de la capăt. Omul este un zâmbet, iar lacrimile sunt muşchii ce-l formează, aşa cum fiecare literă reprezintă particule de suflet.
Omul este mai mult decât un trup. El este literă, cuvânt, artă.
Arta de a fi om 
Cărţile pot fi un labirint, dar labirintul despre care zici poate fi străbătut uşor, cheia ieşirii din el stând chiar în literele citite, căci odată plecat, izvorul de lumină curge pe cărări doar de el ştiute spre limanul cel neîngrădit, în locul în care, indiferent de întrebarea pusă de viaţă, citit fiind, ştii să dai răspunsul. Şi dincolo de litera, cuvântul şi arta ce zici că defineşte omul, mai e ceva, mai este gândul, plăpânda materializare a simţirilor ce plămădesc viaţa.
LikeLiked by 2 people
Gândurile sunt litere, iar ideile noastre sunt cuvinte. A cunoaşte este o artã pe care omul nu o va putea mânui niciodatã în totalitate, cãci timpul este acuarelã, iar viaţa este un tablou ce nu va fi niciodatã terminat.
Cunoaşterea ne este limitatã de timp, iar, pentru cititori, mãsura timpului este cuvântul.
LikeLiked by 1 person
Nici nu ne imaginăm cât de prețioasă este cunoașterea; cât e de puternică și vitală.
N-am exista fără cunoaștere decât în formă de primate. Poate nici măcar…
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Fiecare carte, fiecare om, fiecare experienta iti va aduce cunoastere, nu pentru raspunsurile pe care le-ar putea contine, cat mai ales pentru intrebarile pe care ti le vei pune. Incepe cu ,,Cunoaste-te pe tine insuti” si sa ajungi la Nietzsche,,Un om este pentru celălalt conştiinţa sa: şi lucrul acesta este important mai ales dacă celălalt n-are, de regulă una.”
LikeLiked by 2 people
Citind, îmi descopār atât sinele, cât şi tot ce mă înconjoară. Dar, mai ales, citind, descopăr viaţa din perspectiva altor oameni, altor timpuri, fapt ce a contribuit la dezvoltarea abilităţii mele de a mă adapta mai uşor diferitelor situaţii în care sunt pusă.
LikeLike
Cât de frumos spus ❤
LikeLiked by 1 person