Gânduri cu aromă de portocală

Acel moment când mănânci o portocală şi prin minte îţi trec o mie de gânduri fără nicio legătură unele cu altele şi fără relevanţă în contextul procesului de deglutitie…

e17a38376e249944fd4d0558a20aefd6

… Şi te gândeşti că ieri a fost frumos afară, iar azi, din contră, parcă erai undeva pe la sfârşitul lui noiembrie, nu spre sfârşitul lui martie. Totuşi, tu ţi-ai îmbrăcat noile haine de primăvară, că doar n-o să stai să te uiţi la ele până vine căldura. Evident, atunci o să-ţi pară rău pentru că, dacă acum eşti mândru de ele, atunci îţi vor părea vechi şi vei vrea altele noi.

…Te mai gândeşti şi că, tot din cauza vremii, vrei să alergi, că deh, de o lună tot faci asta şi, dacă până acum vremea a fost destul de OK seara, adică atunci când aveai timp şi pentru sport, ei bine, astăzi s-a decis să nu mai fie. Iar acum stai şi mănânci o portocală pentru a alunga ispita calorică, deşi gândul tău e la o Milka cu alune.

Îţi dai seama că ai chef să citeşti, însă ai, totodată, şi de învăţat, că peste 3 luni ai examenul de bacalaureat. Bine, tu, în sinea ta, ştii că eşti pregătită, dar cum eşti născută în zodia leului şi eşti mai perfecţionistă ca noţiunea propriu-zisă de perfect, îţi dai seama că mai bine faci câteva variante la geografie decât să te trezeşti la 5 dimineaţa, aşa cum obişnuieşti în ultima vreme, pentru că te simţi vinovată dacă nu înveţi. Aşa, mai bine faci acum câteva variante şi în felul acesta vei dormi cu o oră în plus! Vei citi după rezolvarea câtorva variante, că doar cele 2 cărţi pe care le citeşti simultan, ca să (cică) mai economiseşti timp, nu pleacă nicăieri.

Pfff! Stai… e deja 22:00 şi mâine e marţi, adică zi de şcoală. Eh, lasă, nu te duci nicăieri că oricum înveţi mai mult acasă decât la şcoală. Ce să faci acolo?! Să stai în gălăgie şi să te rogi să treacă timpul mai repede, un timp pe care, dacă stăteai acasă, l-ai fi folosit în scopuri mai utile?! Lasă, Mărie, stai acasă. Mâine te dedici Evului Mediu, că ştii că încă nu ţi-au intrat bine în cap autonomiile alea locale şi cu ocazia asta le mai repeţi, printre multe altele cărora te vei putea dedica dacă nu îţi vei irosi timpul la şcoală.

Te gândeşti cât de trist e paragraful anterior, prin ideea pe care o promovează, şi anume că faci mai multă şcoală acasă decât la… şcoală. Dar de ce să te minţi singură? Ăsta este adevărul şi chiar dacă doare, tu ştii că până la urmă sistemul ăsta şi-a bătut joc de tine oricum. Dă-i măcar la sfârşit peste nas şi arată-i că nu şcoala te-a ajutat să devii persoana care eşti în prezent, ci tu însăţi ai luptat pentru tine.

Ai ajuns la ultima felie de portocală, dar încă nu te atingi de ea ca să termini ce ai de spus, pentru că gândurile tot curg, o iau la vale şi se varsă aici, în marea reflectărilor tale. De când n-ai mai scris aici… Ţi-era dor! Te bucuri că ai blog. Şi cât de mult ţi-a luat să te decizi să îţi faci unul. Erai nesigură pe tine, ca întotdeauna. Bine, doar tu ştii că erai nesigură pe tine. Cei mai mulţi cred despre tine că eşti foarte sigură pe tine, prin atitudinea pe care o manifeşti. Pari nesuferită şi extrem de plină de tine. Dar această majoritate nu ştie cât de goală pe dinăuntru te simţi uneori şi cât de sleită de forţe şi lipsită de energie, prin empatia pe care o manifeşti faţă tot de tot ceea ce te înconjoară. Te implici atât de mult în tot ceea ce faci, iar acest lucru, de cele mai multe, te face să cedezi. Cândva, când încă nu ştiai, vorba aia, cu ce se mănâncă lumea, stăteai şi plângeai ca fraiera când aveai astfel de perioade. Acum, îţi bagi căştile în urechi şi dansezi până nu mai poţi. E cea mai utilă terapie pentru astfel de perioade. Nu că acum ai avea nevoie de aşa ceva. Doar te gândeşti la asta, în timp ce priveşti ultima felie din portocală.

Dintr-o dată, atenţia ţi se îndreaptă spre pat unde Biţi, pisica ta, îşi trăieşte viaţa de mâţă din plin, întinzându-şi oasele şi ascuţindu-şi ghearele în plapuma ta, după un somn de aproape 6 ore. Categoric, în altă viaţă vreau să fiu pisică! Dar, evident, vreau să fiu o pisică răsfăţată, aşa cum sunt ale mele. Oricine ar vrea o viaţă ca asta, lipsită de griji, în care somnul şi mâncatul sunt activităţile de bază. Dar momentan sunt om, iar asta îmi ocupă tot timpul. Am griji, griji, desigur, mai mici decât ale altora, dar tot griji sunt. Sunt grijile mele şi le tratez ca atare.

…Şi acum, după această revelaţie a ceea ce vrei să fii în viitoarea ta viaţă, cu siguranţă că nu mai poţi răbda în a lăsa singură acea felie de portocală pentru că soarta e mult prea imprevizibilă ca să nu te bucuri de cele lumeşti atâta timp cât poţi. Totuşi, ţi-ar plăcea să mănânci nişte cireşe, nu de alta, dar portocalele astea prea miros a Crăciun, iar tu vrei vară, cu tot cu bac, cu tot cu admitere, pentru că la vară începe noua ta viaţă, în care nu vei fi pisică, vei deveni un adult în toată regula, iar tu ţi-ai propus dacă nu să rămâi în istorie, măcar să scrii istorie. Cam acelaşi lucru, nu? Cuvinte mari şi un spaţiu prea mic pentru a le transpune…

Acum, să vedem ce spun variantele acelea la geografie.

Advertisements

15 thoughts on “Gânduri cu aromă de portocală

  1. Eu parcă aş merge pe varianta pepene, o felie mare, rece, generoasă în textură şi dulceaţă. Vai, să o tai bucăţele ori să muşti din ea fără să-ţi pese că te poţi păta. Desigur, eu privesc detaşat această stare, am scăpat de multă vreme de presiunea BAC-ului, aşa că am să urmăresc din umbră “leii” perfecţionişti, stresaţi un pic de viitoarele examene. 😀

    Liked by 1 person

    1. Abia aştept să spun şi eu că am scăpat de BAC, dar cel mai mult abia aştept să spun că am scăpat de admitere. Acolo-i presiunea cea mai mare. Dar “leii” perfecţionişti fac faţă la orice! 😀
      Hmmm… Eu cred că sunt singura persoană despre care am auzit că nu-i place pepenele! :))) Pentru mine vara, la capitolul alimentaţie, înseamnă cireşe. Şi, desigur, îngheţată.

      Like

  2. Ai, totusi, tineretea de partea ta, Maria! Si crede-ma, nu e putin lucru. Acum poti sa faci orice iti propui, este perioada in care nu exista “nu pot”. E minunat! Si da, da-i sistemului peste nas, cat poti de des si de tare!
    Sa-ti fie zilele frumoase!

    Liked by 1 person

  3. Ai un stil foarte frumos de a scris, Imi dai impresia ca este ceva foarte natural, foarte fluid. Imi place. Si da, vremea e cam urata acum…. ceea ce ma deprima… Cand ma gandesc ca voi pierde toata ziua la munca, ca voi ajunge acasa la 11, la ia durerea de cap 🙂 Dar deh, asta e.

    Liked by 1 person

    1. Merci mult! Atunci când scriu nici măcar nu stau să analizez ceea ce scriu. Las gândurile să curgă şi în felul acesta mă descarc. Cred că dacă m-ar pune cineva să reproduc ceea ce am scris fără a avea acces la niciun fel de sursă, cu siguranţă nu aş putea să scriu cu aceleaşi cuvinte.
      Dap, chiar e deprimantă vremea urâtă. E şi mai deprimantă când îţi petreci seara de vineri în casă! :))

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s