Mitul incompetenţei

A fi elev în România şi a-ţi dori să înveţi este echivalentul cu a fi capturat de extremişti şi torturat până renunţi şi le spui ce vor să audă. Cam asta e concluzia la care am ajuns după cei 12 ani de studii în România, dintre care doar 4 (şi ăştia aproximaţi) mi-au folosit la ceva. Şi nu, nu au fost cei de liceu, că aici 90% din timp mi l-am petrecut stând degeaba.

Ca să înţelegeţi mai bine ceea ce vreau să spun, vă voi spune o poveste care o are ca personaj principal pe aceeaşi M., despre care am vorbit şi aici:

Pe M. au pasionat-o de la o vârstă fragedă cuvintele, cărţile, limbile străine şi tot ce are legătură cu intelectul. Atunci când a început clasa I, era foarte bucuroasă şi abia aştepta să înveţe lucruri noi.

Anii au trecut, de învăţat a învăţat enorm de multe, însă cea mai mare parte a informaţiilor pe care le-a acumulat pe parcursul acestor ani le-a acumulat pe cont propriu, neîndrumată de nimeni, cu excepţia, poate, a două cadre didactice despre care se poate spune într-un fel sau altul că au avut un rol însemnat în dezvoltarea ei. Cărţile au jucat rolul profesorilor pe care ar fi trebuit să îi aibă, însă nu-i pare rău, căci o carte niciodată nu îi va spune  că ea nu ştie nimic şi că idealismul “nu are nicio treabă” cu filozofia.

Conform DEX, idealismul este, citez, “. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund, derivat.“. Conform celei care i-a corectat o lucrare unde ea a scris că “Mitul Peşterii”, alegorie utilizată de Platon, este cea mai reprezentativă metaforă a idealismului şi multe altele legate de acest subiect, de altfel foarte corecte, M. nu ştie filozofie, nu este elevă de 10, deşi are 10 la aproape toate materiile şi multe alte reuşite, ea nu ştie nimic şi îşi merită nota.

Pentru că ea a studiat “Mitul Peşterii” pe baza informaţiilor din manualul de filozofie, pe care cea care i-a corectat lucrarea nici măcar nu l-a cerut la clasă, deşi dă teză la această materie, fiind la ştiinţe sociale, M. nu s-a înfuriat pe cele spuse de stimata doamnă, pentru că ştia că ar fi fost inutil, dar în schimb i-a spus cu zâmbetul pe buze că nota pusă nu o reprezintă cu nimic, pentru că este o notă pusă pe criterii subiective şi nu obiective. Bine, poate i-a zis-o puţin mai urât, dar a meritat-o…

…pentru că a sta degeaba timp de aproape 1 an la fiecare oră de filozofie, o materie atât de interesantă şi care poate fi pe înţelesul tuturor dacă este predată corespunzător, poate determina pe cineva ca M., care de obicei nu spune ce simte, să mai şi explodeze. Aşa că M. a răbufnit şi i-a zis stimabilei că ar fi înţeles contraargumentul dânsei cu privire la idealism şi respectivul mit dacă l-ar fi predat, pentru că, am uitat să precizez, doamna aceasta nu doar că “nu prea are treabă”, ca să o citez, cu specializarea pe care se presupune că o are, dar la fiecare oră a dânsei, elevii sunt obligaţi să-i asculte frustrările referitoare la politică, sărăcie, sistemul de învăţământ care e la pământ (paradox) şi multe altele fără nicio legătură cu programa în care ar trebui să se încadreze. A, din când în când mai bagă şi câte un citat din Descartes, că na… unii “gândesc, deci există”, alţii “există, dar nu gândesc”. M. i-a mai spus şi că cele 3 ore pe săptămână cu dânsa ar fi trebuit să fie numite pierdere de timp, nu filozofie, şi că toţi elevii ar fi trebuit să aibă 10 la cât de buni au devenit în a sta degeaba în acest interval.

Ce a făcut dânsa? A zis “gata, copii, scrieţi ca să nu mai existe comentarii cum că nu predau” şi n-a scris nimeni, normal,  pentru că timp de 30 de minute, câte au mai rămas, dânsa a stat şi a comentat pe baza a ceea ce i-a zis M.

Clgor39c

Ea nu ştie că lui M. nu-i pasă de notă. Lui M. îi pasă de faptul că filozofia, predată de astfel de oameni, se distruge şi moare odată cu interesul elevilor faţă de şcoală, asemenea operelor literare din programa de bacalaureat de la limba română, cu care se întâmplă acelaşi lucru.

Când astfel de oameni sunt lăsaţi să spună aberaţii ca cea pe care profesoara i-a spus-o lui M., aceea cu idealismul, doar pentru simplul fapt că nu îi place ei de M. pentru că se uită urât (şi pe bună dreptate se uită astfel), cum se mai poate pune problema captării interesului elevilor faţă de şcoală? Copiii au nevoie de îndrumători, nu de didactori!

Pentru mine, cei 12 ani de şcoală au reprezentat de multe ori o formă de tortură, pentru că am asistat la pierderea unor valori incomensurabile de informaţie, nu neapărat în ceea ce mă priveşte, pentru că eu, din fericire, am avut mereu această înclinaţie spre învăţătură, însă nu toţi sunt ca mine. Cei mai multe dintre copii, elevi, au nevoie de cineva care să-i încurajeze, să-i motiveze şi, mai ales, să-i îndrume spre a căpăta aripi în zborul spre cunoaştere. Şi este perfect normal. Ce-i drept, datoria de a îndruma nu aparţine în totalitate cadrului didactic, ci şi părintelui. Însă, din punctul meu de vedere, profesorul este obligat să îşi respecte întotdeauna această datorie. Dar, din păcate, la noi,de multe ori, niciuna dintre părţi nu se comportă ca atare şi dup-aia ne mirăm de procentul de promovabilitate de la bacalaureat…

Of, că tare idealistă mai sunt! O fi vreo boală asta, din moment ce cu filozofia nu are nicio legătură…

16275582

Advertisements

42 thoughts on “Mitul incompetenţei

      1. Păi tu de ce crezi că m-am revoltat ieri? Cum e posibil să îţi baţi joc în aşa hal de ceva atât de frumos şi interesant?! Ea oricum nu înţelege filozofia prin simplul fapt că nu acceptă şi alte păreri, ci crede că deţine adevărul absolut. Şi pe principiul acesta se bazează foarte mulţi dintre profesori, nu numai dânsa.

        Liked by 1 person

  1. De felul meu nu mă las uşor, sunt un fel de gică-contra, dar nu în fiecare domeniu, căci atunci când vine vorba de iertare, lucrurile se schimbă. În fine, citindu-ţi blogul mă gândeam că orele mele de filozofie erau un adevărat spectacol. Am avut un profesor bun, un profesor căruia îi plăcea ce preda. Şi gândeşte-te la o clasă de 33 de băieţi seminarişti, cu argumente şi contrargumente printre care mă regăseam şi eu, cum spuneam, ca un mic gică-contra. Lecţiile de filofie au fost adevărate meciuri, erau aşteptate cu acelaşi interes atât de noi, cât şi de profesor. În perioada aia făceam paralele între credinţă şi filozofie prin filiera Eliade cu Morfologia Religiilor şi Filosofia Indiană a lui Bhagavad Gita. Desigur, Kant era la ordinea zilei. Tu eşti mult mai tânără decât mine, mai aproape de simţirea elevului de azi, crezi că-n trendul actual se va ajunge ca-n orele de filosofie să se discute citatele lui Poptămaş?

    Liked by 3 people

    1. Din păcate, eu nu am avut privilegiul unor ore de filozofie atât de interesante precum cele descrise de dumneavoastră. La noi la oră se vorbeşte despre orice altceva, mai puţin despre ceea ce trebuie.
      Cred că dacă i-aş spune de Eliade mi-ar zice că facem filozofie, nu literatură! :))
      Şi da, discuţiile referitoare la subiecte fade ca cele pe care le promovează Poptămaş sunt la ordinea zilei, deci nu sunteţi departe de adevăr.

      Like

  2. Mai grav este că mulţi dintre cei care au profesori de acest gen nu-şi dau seama ce-i aberaţie şi ce nu. M. a fost capabilă să-şi înfrunte profesorul atunci când a conştientizat că ceva este în neregulă şi să-şi susţină punctul de vedere, dar câţi dintre ceilalţi elevi pot face acest lucru? Câţi dintre ceilalţi elevi au altă opinie decât cea a profesorului? Iar când ţi se aduce în faţă un incompetent şi nu-ţi dai seama de acest lucru, vei crede bullshit-ul pe care ţi-l predă (dacă se oboseşte să predea). Şi sunt mulţi care n-au ce căuta în sistemul de învăţământ din acestă cauză. Inspecţiile văd că nu mai au niciun efect. Iar cei de de la catedră cu vechime în spate nici nu mai sunt inspectaţi, de parcă toţi ar fi mari înţelepţi.

    Eu mă consider puţin mai norocos. Am parte şi de câţiva profesori (2-3 din 15) capabili de a educa, de a admite că şi ei pot greşi, care ne îndeamnă să nu credem tot ce ni se spune până când nu ne informăm pe cont propriu ş.a.

    Totuşi, mi-aduc aminte foarte bine că profesoara de biologie (destul de în vârstă) din generală facea paranteze în timpul orei ca să ne critice stilul de viaţă, societatea etc. Atunci, când eram mai naiv, îi dădeam multă dreptate şi aprobam tot ce spune. Acum, după ce am trecut prin filtrul mai multor cărţi (atunci nu citeam deloc) şi experienţe, îmi dau seama că aproape tot ce ne spunea erau frustrări de-ale ei din care nu puteai culege nimic bun.

    Like

    1. Eu întotdeauna am fost genul acela de elev care, atunci când i s-a părut că se comite o nedreptate la adresa lui şi a colegilor, a reacţionat. Din păcate, deşi reacţiile mele nu au depăşit niciodată limita bunului-simţ, de multe ori am plătit scump pentru această îndrăzneală de a riposta. În sistemul nostru de învăţământ, această îndrăzneală de a fi tu însuţi se plăteşte scump, şi când spun asta nu mă refer doar la note, ci şi la comportamentul unora dintre profesori, un comportament agresiv, menit să te denigreze în faţa celorlalţi elevi.
      Ai mare dreptate, copiii chiar nu ştiu ce este aceea putere de discernământ pentru că, încă din clasele primare, li se impune memorarea informaţiilor. Din această cauză încep să urască învăţatul, şcoala şi toate cele. Pentru că, vorba aia, dragostea nu se face cu forţa, iar sistemul nostru exact pe acest principiul invers al acestei sintagme se bazează.
      Şi da, sunt o mulţime aceia care vin şi îşi varsă frustrările în sălile de clasă, printre aceştia numărându-se şi cea despre care am vorbit în povestioară. Orele dânsei sunt o tortură auditivă, prin faptul că vorbeşte încontinuu despre nimic şi nimeni nu o ascultă, dar şi o tortură vizuală, pentru că gesturile pe care le face cu mâinile pot fi asemănate cu cele ale preamăritului fiu al poporului şi nu numai, dovedind că testările psihologice pe care fiecare cadru didactic este nevoit să le susţină la începutul anului şcolar sunt absolut inutile! :)))
      Norocul meu a fost acela că eu nu m-am lăsat influenţată de şcoală în pregătirea mea, ci m-am concentrat mai mult pe a mă pregăti pe cont propriu, fapt care mi-a adus în aceşti aproape 12 ani de şcoală rezultate mai mult decât satisfăcătoare.
      Sper doar că unde mă voi duce mai departe să fie bine!

      Liked by 1 person

      1. E tragic si pacat cand astfel de dascali nu pot privi dincolo de ego-ul lor. Ca nu accepta ca si ei pot gresi.Ca si tine , mai sunt destui elevi care platesc greseala de a-si fi atentionat profesorul ca a gresit.
        Fiul meu a riscat corigenta in clasa a X-a din cauza ca i-a spus doamnei de fizica despre o greseala scrisa de dumneaiei p tabla , la un exercitiu.Era un exercitiu pentru pregatirea la olimpiada de fizica….Din pacate , ulterior acestui eveniment neplacut , fiu-miu a inteles ca expresia “ciocul mic si joc de glezne” este mai sanatoasa , daca isi doreste sa evadeze din tara asta.

        Like

      2. Şi eu m-am abţinut de foarte multe ori să ripostez atunci când m-am simţit neîndreptăţită de vreun cadru didactic, tocmai pentru a evita consecinţele. Însă ieri chiar nu am reuşit acest lucru atunci când mi-am văzut lucrarea evaluată incorect, nu neapărat în ceea ce privea nota, cât pentru ceea ce era corectat, şi anume nişte informaţii despre care ştiam în mod cert că sunt corecte.
        Doamna în cauză e supărată pe mine de când am zis în gura mare că mă simt ca la adunările UTC la orele ei, de unde şi evaluarea subiectivă pe care mi-a făcut-o! :))
        Oricum, de multe ori, elevii se dovedesc mult mai maturi în judecată decât profesorii, uneori chiar şi mai bine pregătiţi. Din păcate, unele cadre didactice au impresia că deţin adevărul absolut, de unde şi atitudinea ostilă faţă de cei care ameninţă să le tulbure sfera de autosuficienţă.

        Liked by 1 person

      3. Ai dreptate,tragic este ca unii profi nu realizeaza ca este foarte posibil ca elevul caruia ii preda sa fie mult mai avansat,mai pregatit si mai informat decat ei…

        Liked by 1 person

      4. Mie mi se pare normal ca elevii din ziua de astăzi să deţină informaţii pe care unii profesori, iar aici mă refer la cei mai în vârstă, să nu le cunoască. Trăim în plină eră informaţională, este normal ca elevii să aibă o dezvoltare precoce şi un nivel mult mai ridicat al cunoştinţelor faţă de generaţiile anterioare. Dar, mnah, e greu să te adaptezi, deşi, aici nu e vorba neapărat de neputinţă, cât de impasibilitate.

        Liked by 1 person

  3. Pacat ca M.a trecut prin asa ceva…. E bine ca a luat atitudine,chiar daca nu a avut sustinerea celorlalti colegi.Nu toti profesorii sunt si dascali….Probabil d-na nu iubeste materia pe care o preda… Toti avem diverse frustrari,dar nu ni le varsam in capul celorlalti,iar ca dascal nu ai voie sa inveninezi suflete nevinovate.Capul sus si mergi inaninte! O zi frumoasa iti doresc, pupici cu drag pentru tine. 🙂

    Liked by 1 person

    1. Paradoxul este acela că doamna susţine că iubeşte materia pe care o predă, dar dovedeşte de fiecare dată contrariul, iar ca dânsa mai sunt o mulţime. Nu este o noutate pentru mine ceea ce mi s-a întâmplat, însă de data asta am ales să şi împărtăşesc această experienţă, doar am aflat că idealismul şi filozofia nu au nicio legătură. Trebuia răspândită vestea, nu care cumva să mai gafeze şi alţii asemenea mie! :))
      Mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase şi la fel vă doresc şi eu!

      Like

  4. Te inteleg. Au existat si vor mai exista. Acum depinde de proportie. Eu am avut o profesoara la o materie care se chema “sisteme” care ne dicta. Daca nu repoduceam “mot à mot” ne punea 5. Tortura. Mi-am dat seama la ce mi-ar fi putut servi materia aia mult, mult prea tarziu. Prea Tarziu. Idem cu profa de romana care nu accepta o analiza literara care sa “nu spuna ca ea, profa”. Adica aberant. Nu suntem clone.

    Liked by 1 person

    1. Metoda predării materiei prin dictare este cea mai în vogă actualmente. Cam la toate materiile se aplică acest procedeu, iar copiii sunt încântaţi pentru că li se dă informaţia pe loc şi nu mai sunt nevoiţi să gândească, să cerceteze pe cont propriu.
      Ridicolul situaţiei constă exact în ceea ce aţi spus şi dumneavoastră, în faptul că gândirea se dezvoltă într-o singură direcţie şi nu cunoaşte şi alte variante, iar profesorii solicită în mod radical ca informaţiile să fie învăţate întocmai după ceea ce au dictat ei.
      Acesta este şi motivul din cauza căruia, la evaluările naţionale şi la bacalaureat, promovabilitatea este atât de scăzută. Cum poate un copil care e obişnuit să înveţe pe de rost sau deloc să îşi dezvolte imaginaţia, vocabularul, gândirea critică, dacă îi îngrădeşti toate acestea prin impunerea punctului tău de vedere, fără a-i oferi şi alte variante?!

      Liked by 1 person

      1. Eu zic ca gandirea nu se dezvolta deloc cu astfel de metoda. Deloc-deloc, pe verificate. Imi pare rau sa aud ca “metoda” s-a generalizat. Pe vremea mea era o exceptie.

        Like

      2. Predarea prin dictare este cauza principalã a incapacitãţii elevilor de a-şi argumenta punctul de vedere atunci când este necesar. Şi totuşi, este cea mai utilizatã metodã.

        Like

  5. La mine si facultatea este o forma de tortura. Acelasi stil de predare comunist, care se bazeaza pe principiul: “Eu sunt profesorul, am dreptate!”. Unde mai pui ca suntem obligati sa memoram lucruri inutile care nici macar nu ne vor ajuta in plan profesional etc.
    Romania…

    Like

    1. Eu sunt optimistă şi sper că nu voi întâlni aceleaşi atitudini comuniste la facultate. Amplitudinea informaţiilor inutile pe care le-am avut de învăţat pe parcursul acestor ani a fost, într-adevăr, cea mai mare tortură. Este un adevărat dezavantaj imposibilitatea de a putea opta pentru materiile pe care doreşti să le studiezi, aşa cum se procedează în Occident. Văd că acum au început să se mişte lucrurile, prin trecerea religiei de la materie obligatorie la materie opţională.
      Şi da, România… Cam toată lumea concluzionează în acest fel atunci când expune o problemă specifică ţării! :)) A devenit un fel de “o porcărie”.

      Liked by 1 person

  6. Faptul că la şcoală, elevilor doar li se cere/impune iar “profesorilor” li se recunoaşte / acceptă orice nu are cum să aducă progres. Vezi cazul cu scandalul de la liceul din Cluj.
    Cam ăsta e rezultatul lui “las-o bă că merge aşa”, cu dascăli total nepregătiţi care sunt acceptaţi la catedră deşi au luat examenele cu 6. Dacă în alte domenii mai putem să admitem un “aşa şi aşa”, sunt unele atât de sensibile că nici nota 9 nu mi s-ar părea suficient. Ce-ar putea să-mi predea un profesor de nota 6, altceva decât mediocritatea? Şi, la naiba, nu de asta e nevoie. Avem televiziuni şi presă pentru aşa ceva.
    Soluţia pe care o văd eu e reacţiunea elevilor, mai ales dacă vorbim de cei ajunşi la liceu, care pot să discearnă de acum şi pot să refuze să li se mai vândă “marfă stricată”. Oricare ar fi consecinţele. Dar cu argumente solide, de genul celor prezentate de tine în articol. Şi totul trebuie să înceapă de la elevi. Pentru ca, vorba cântecului, “Nu uita că ţara te vrea prost”. Aşa eşti mai uşor de condus…

    Liked by 1 person

    1. Ţara îi vrea proşti şi lor le place, pentru ca în felul asta nu au mai nimic de facut pentru şcoala, decât sa fie prezenţi pentru a nu lua absenţe. Când colegii mei au auzit cã profesoara vrea sã scriem, dupã mica disputã pe care am avut-o cu ea, s-au uitat la mine extrem de revoltaţi cã acum trebuie sã depunã efort.
      Sunt prea puţini cei cãrora le pasã, iar celor mai mulţi le lipseşte curajul de a vorbi, din cauza eventualelor consecinţe, un exemplu în acest sens fiind chiar ceea ce au pãţit elevii de la Cluj.

      Like

  7. Consider că filosofia e ca religia: fiecare are posibilitatea și dreptul de a o gândi în felul său, fără a putea fi combătut logic de un profesor sau seamăn de-al lui. Doar e un domeniu abstract, în care tocmai interpretarea individuală îi dă o valoare deosebită.

    Like

    1. Aşa este, însă, aşa cum catolicismul sau ortodoxismul ţin de domeniul religios şi sunt incontestabile din acest punct de vedere, şi idealismul este un curent filozofic, de unde rezultã cã spusele doamnei în cauzã nu ţin atât de interpretare, cât de ignoranţã.

      Like

  8. mare adevăr in tot ce ai scris….cum spunea cineva mai mult fac cei sapte ani de acasa decat cei 12 de la scoala…pacat ca este asa….ceva parca sesterge cu buretele in cei 12 ani de dus/intors de la scoala…mult succes si inspiratie cat carul

    Liked by 1 person

  9. Ma bucur ca nu sunt eleva! Si, chiar daca sunt oameni care au alta parere, eu cred ca scoala a fost altfel inainte de ’89. Cel putin in ceea ce priveste respectul profesorului pentru munca lui si respectul elevilor pentru profesori. Doar daca se plang pentru salariile mici, nu inseamna ca generatiile pe care le au pe mana vor avea un respect deosebit pentru ei. Dar tu vei gasi mereu modalitatea sa aprofundezi ceea ce trebuie aprofundat, stiu asta.

    Liked by 1 person

    1. Nu ştiu cât de multã şcoalã se fãcea înainte de ’89, dar ştiu cã, în zilele noastre, ceea ce se întâmplã în şcoli nu poate purta alt nume decât acela de batjocurã. Prea puţine sunt acele instituţii de învãţãmânt care mai pot fi numite şcoli în adevãratul sens al cuvântului.
      Mulţumesc pentru cuvintele frumoase! ❤😘

      Like

  10. Sa stii ca pana si cadrele didactice se satura de sistemul asta.. Am fost profesoara de limba engleza,iubeam ceea ce faceam, stateam in fiecare seara sa ma gandesc cum mi-as putea imbunatati lectiile, cum sa fac sa le captez atentia. Iubirea era reciproca la orele mele. Dar am renuntat. Problemele provin de..mai sus. Incepand cu regulamentele stupide si subiective de la examene si terminand cu oamenii care nu-si merita statutul de dascali, pentru ca nu realizeaza ce responsabilitate au si isi bat joc..

    Liked by 1 person

    1. Aşa este. A fi profesor nu este pentru oricine, deşi în ziua de astăzi oricine poate avea această meserie. Ceea ce nu înţeleg mulţi este faptul că deşi este uşor să capeţi statutul de profesor, este mai greu să ţi-l menţii. Pentru că pe un om care vine în faţa clasei doar pentru a se conforma programului de lucru (şi deloc programei), deşi nu face absolut nimic pentru elevi, eu nu îl consider dascăl. Cea despre care am vorbit e doar un exemplu, însă mai sunt o mulţime ca ea care nu fac altceva decât să piardă atât timpul elevilor, cât şi timpul lor. Consider că atâta timp cât nu îţi place calea pe care ai urmat-o, cel mai bine este să te opreşti la timp decât să vii să ruinezi educaţia unor copii care vin la şcoală pentru a învăţa, şi nu pentru a-ţi asculta ţie frustrările sau părerile total irelevante în raport cu ora pe care se presupune că o ţii.
      A fi cadru didactic şi a iubi ceea ce faci nu este tocmai un lucru des întâlnit astăzi, însă, într-adevăr, sistemul nu-i recompensează pe cei care fac asta, aşa că decizia de a renunţa e una perfect normală! 🙂

      Like

  11. Din pacate iti dau dreptate. Sistemul nostru de invatamant se bazeaza pe cantitate, ci nu pe calitate. Degeaba fac la scoala/liceu muzica, desen, TIC, civica si alte bazaconii, ca nu ma ajuta la nimic. Imi ofera doar un stres in plus. Referitor la ce spuneai tu, la povestea ta, am avut si eu parte de o profesoara de psihologie/filosofie (nu mai stiu exact ce am studiat in liceu, ha!), care ne dadea periodic diverse teste cu probleme de genul “cum considerati ca….” sau “spuneti care este opinia voastra…”. Bineinteles, imi exprimam propriul punct de vedere. Rezultatul? Note de 5-6-7 in zilele cand se trezea ea binedispusa. Pentru ce? Ca nu corespundeau perspectivele mele cu ale ei. Cu asemenea profesori nu putem evolua. Din pacate la scoala nu se explica, ci se aduce la cunostinta. Ca elevul capteaza corespunzator informatia sau nu, e problema (DOAR A) sa….din pacate.
    Si uite-asa am ajuns la Facultatea de Filosofie si m-am retras dupa un an, pentru ca nu eram in stare sa asimilez atat de multa informatie teoretica, eu fiind practic un beginner, un neinitiat. Nu stiam teorii, nu stiam idei, nu stiam nimic, fata de colegii mei care facusera prin liceu filosofie si aveau cu adevarat habar de ce se intampla acolo. Dar nu-i nimic, caci am ajuns la concluzia ca filosofia se poate invata si pe cont propriu….. Fapt pentru care un “etaj” al bibliotecii mele este destinat strict filosofiei 🙂

    Liked by 1 person

    1. Pe mine mă doare cel mai tare de faptul că filozofia este atât de frumoasă, dar atât de batjocorită în şcoli. Nu doar că profesorii ca cea despre care am vorbit eu sau despre care ai vorbit tu nu fac altceva decât să îngrădească gândirea, dar şi dăunează prin informaţiile pe care le transmit. Păi, cum poţi tu să spui că idealismul nu are legătură cu filozofia şi să fii atât de ignorantă în raport cu materia pe care o predai? Deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, reacţia doamnei pare logică acum, având în vedere că ea la clasă nu a predat aşa ceva.
      Aşa cum ai spus şi tu, cu astfel de profesori nu putem evolua, tocmai de aceea elevii ar trebui să aibă voinţa de a învăţa pe cont propriu. Însă cei mai mulţi aşteaptă, vorba aia, mură-n gură, şi un exemplu în sensul ăsta este că la clasa a XII-a încă se mai predă prin dictare şi nimeni nu are nimic împotrivă, ba din contră, le convine pentru că e mai uşor să li se dea totul de-a gata decât să gândească.
      E îngrozitor ceea ce se întâmplă în şcolile noastre şi ceea ce este mai îngrozitor este faptul că aceia care au puterea de a schimba ceva nu fac absolut nimic în această privinţă.
      P.s: Dacă nu mă uitam când eram mică la “Judging Amy” pe Hallmark, Facultatea de Filosofie ar fi fost cu siguranţă una dintre opţiunile mele pentru mai departe. Aşa, este doar o pasiune. Şi apropo, super “etaj”!

      Like

  12. Oh, Maria, ti-ar placea mult de proful meu de filosofie! ❤
    Pentru pasiunea cu care ne-a explicat de ce ar trebui sa se scrie cu "s", nu cu "z", am renuntat sa ascult de dex in ceea ce priveste cuvantul asta si s-o scriu peste tot cu "s", chit ca nu-i corect :))
    E genial, efectiv. Si totusi, chiar daca e genial, nu capteaza atentia tuturor. Unii resping materia doar din cauza ca le e teama sa nu gandeasca prea mult, nu cumva sa faca ei vreun efort intelectual.

    Dar e o materie superba, singura de care m-am indragostit in timpul liceului.

    Liked by 1 person

    1. Este corect şi cu “s” şi cu “z”, dar m-ai făcut tare curioasă referitor la explicaţia profesorului! 😀
      Filozofia e o materie extraordinară prin faptul că se leagă de toate celelalte şi cuprinde o gamă atât de largă de informaţii şi, mai ales, prin faptul că permite fiecăruia să vorbească liber, fapt care nu prea se întâmplă în şcoli. Tu eşti un caz fericit, dar la orele de filozofie, profesoara mea vorbeşte despre politică şi despre cât de hoţ e Ponta. În schimb, la lucrări ne dă exerciţii GRILĂ (la filozofie…… adică, totuşi, wtf?!) şi ne întreabă lucruri pe care nu le-a predat.
      Poate fi această tanti numită dascăl, dacă o comparăm cu cel care îţi este ţie profesor? 🙂 Păi nu poate fi, dar totuşi ia acelaşi salariu, iar mie îmi ia 3 ore pe săptămână pe care le-aş putea folosi în scopuri mult mai utile…

      Liked by 1 person

      1. Sincer… decat sa fac 3 ore cu o profesoara ca a ta, mai bine o ora cu un profesor ca al meu. Din pacate doar o ora la profilul meu 😦
        Legat de scriere, e vorba de “phil” si “sophia” -> dragoste de intelepciune, drept care nu ar trebui schimbat s-ul in z, deoarece “zophos” inseamna intuneric. In loc de dragoste de intelepciune se transforma in dragoste de intuneric.
        I know, e perfectionist tipul :))

        Liked by 1 person

  13. daca te uiti la mine pe blog, vei constata ca imi homeschool copiii. Si cind ma intreaba unii daca le dau note si le spun ca nu, se uita la mine ca la urs. Nu le dau note, pentru ca vreau sa invete de dragul de a invata, pt ca trebuie sa -si doreasca ei sa stie ,sa caute informatie si sa si-o asume. NU pt ca se gindesc ca le dau teste.teza,lucrare si trebuie sa invete.
    Din pacate sistemele de invatamint de cam peste tot sunt la pamint. Intilnesti 2-3 profesori care pun suflet ,dar doar atit, restul nu prea sunt interesati. Si uite asa scoatem generatii dupa generatii de robotei de pe bancile scolilor care abia stiu sa scrie corect. Pretty sad, if you ask me.

    Like

    1. Eu nu regret că sunt elevă în cadrul unei instituţii de învăţământ publice, ba din contră, consider că m-a ajutat enorm în a mă dezvolta, atât interuman, cât şi personal. Cât despre note, din punctul meu de vedere sunt necesare, pentru că nu toţi suntem de 10 şi e bine să conştientizăm la ce nivel suntem, pentru a putea evolua în sensul potrivit. Însă aceasta este doar opinia mea.
      Cât despre profesori, cazul despre care am vorbit este doar unul dintre miile care se situează la un nivel comportamental atât de josnic, însă pe lângă aceste multe mii, vă pot spune că sunt la fel de mulţi care îşi dedică timp şi energie pentru a-şi pregăti elevii. Problema sistemului nu stă doar în profesori, ci şi în elevi, poate chiar într-o măsura mai mare. Profesorii nu au datoria de a te învăţa să scrii, profesorii au datoria de a-ţi arăta cum se scrie, pentru ca tu să înveţi singur. Dacă nu ai această motivaţie, profesorul nu are cum să te ajute mai mult decât a făcut-o deja.

      Like

      1. sa stii ca poti constientiza la ce nivel esti si fara note 🙂 Bine homeschooling-ul e total diferit de scoala publica si la scoala publica nu se poate sa nu dai note si aia inteleg, ca nu ai cum altfel. Dar mai sunt si alte variante pe lumea asta, diferite de cele de la scoala publica. 🙂
        Eu am mers la scoala, nu am nimica impotriva institutiei in sine, nu ma intelege gresit ( am si o postare in sensul asta). Doar ca am ales alt drum,pt ca se poate si altfel . Dezvoltarea personala si interumana se poate face si pe alte cai.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s