Ipocrizie

De-obicei adaug titlul unei postări abia după ce o finalizez. Astăzi, în schimb, primul lucru pe care l-am scris a fost titlul. Să vă mai spun şi de ce?

Ieri a avut loc un atentat despre care tot mapamondul este la curent şi care ne-a lăsat pe toţi cu gura mască.

Bă, voi v-auziţi ce spuneţi? De ce v-a lăsat mască?! Că cică pretindeţi că e cel mai mare atentat la libera exprimare din secolul XXI.

Hai că mă faceţi să râd, deşi nu e tocmai contextul potrivit pentru aşa ceva! Da, au murit 12 oameni, şi este îngrozitor că trăim într-o astfel de societate, unde religia încă mai are puterea de a manipula masele şi de a le îndobitoci. Da, e oribil că de la nişte simple caricaturi care nici măcar nu erau amuzante (şi nu mă refer doar la cele cu arabi) s-a ajuns aici. Şi da, e oribil că acest lucru a avut loc în plină capitală europeană, în Paris chiar, în Franţa anului 2015, o ţară unde libertatea de exprimare este totul.

Dar, oameni buni, de ce sunteţi şocaţi? Eu asta nu pot să înţeleg, de unde atâta ipocrizie şi stupefacţie la auzul celor întâmplate? Voi încă nu v-aţi prins că democraţia şi libertatea de exprimare sunt încă termeni în mare parte abstracţi şi că încă nu s-a ajuns la o punere în aplicare concretă a lor? Şi spun “încă” pentru că am speranţa că va avea şi acest aspect o finalitate.

Şi totuşi, acte de îngrădire a libertăţii de exprimare au loc în fiecare zi, doar că nu în Franţa. Exemplu: dacă faci mişto de Holocaust eşti acuzat că eşti nazist şi eşti sancţionat legal. Dar dacă faci mişto de ţigani, ehehehe, toată lumea râde! Da, păi, dacă ar fi să ne raportăm la mentalitatea arabilor, şi rromii ăştia ai noştri ar fi trebuit să meargă la Paris, în urma caricaturilor care i-au înfăţişat pe parcursul timpului, şi sâc! Să le fure francezilor piesele din turnul Eiffel, că tot sunt făcute din oţel de la Reşiţa. Ce-ar mai fi?

Şi că tot vorbim de libertate de exprimare, o utopie la care mulţi se închină fără niciun fel de fundament bine definit, să-mi spună şi mie cineva unde este acest drept atunci când, în cursul orelor de la şcoală, elevii încearcă să-şi exprime păreri, dar care sunt îngrădite de profesori sub ameninţarea unei note proaste sau, din contră, cu replici jignitoare şi cu caracter defăimător? Unde este libertatea de exprimare aici şi unde sunt cover-urile de facebook cu “Je suis elev şi mi se încalcă dreptul la liberă exprimare” ?

Ştiţi, până la urmă, concluzia e următoarea: nimănui nu-i pasă decât dacă e vorba de chestii promovate, aşa cum a fost atentatul de ieri, televizat şi pomenit în toată mass-media. Însă, astfel de atentate au loc în fiecare zi, dacă nu prin asasinate, prin acţiuni violente, prin schimbul de replici cotidian, nu numai în raportul elev-profesor, ci chiar şi în cel angajat-anagajator, şi nu numai. Să nu mai spun de partea politică, unde, deşi se presupune că suntem de 25 de ani o ţară democratică, tot nu ai voie să spui nimic rău de partid, că se află, şi ăla eşti.

Toţi sunteţi Charlie, şi bravo vouă, că până la urmă suntem oameni şi compasiunea şi empatia sunt aspecte care ne definesc. Dar de ce nu puteţi fi Charlie şi prin fapte, nu doar prin articole şi statusuri pe Facebook? De ce nu vă ridicaţi pentru dreptul la libertatea de exprimare pe care îl consideraţi atât de mult îngrădit şi nu vi-l înşusiţi? Sau de ce n-aţi fost Charlie şi când românii noştri au fost ucişi prin Italia cu pretextul că erau ţigani?

Şi ca o a doua concluzie, nu spun decât atât, că în Franţa anului 2015, o ţară cam cu 100 de ani în faţa României din punct de vedere al dezvoltării, o ţară în care astfel de evenimente ar trebui prevenite din timp având în vedere tehnologia care se presupune net avansată,  s-a demonstrat nu doar incapacitatea autorităţilor de a stăpâni o astfel de situaţie de criză, ci şi un nivel foarte ridicat de aroganţă, prin simplul fapt că au dovedit că nici nu se gândeau că în tărişoara lor s-ar putea întâmpla aşa ceva.

Ceea ce s-a întâmplat, e o lecţie pentru toată lumea, şi anume că orice e posibil, indiferent cât de mare şi tare te-ai crede, şi că lumea este încă dominată de ignoranţă, o ignoranţă care ieri s-a transpus în moartea a 12 persoane.

Şi ca să închei frumos şi în ton vesel, ca să nu pară totul atât de sumbru, vă spun ceva care pare desprins dintr-un banc, dar care totuşi, este adevărat: Tiberiu Niţu, procurorul general al României, a declarat astăzi că ţara noastră ar fi pregătită să facă faţă unui astfel de atac. Eu nu zic decât “Doamne fereşte şi păzeşte”, căci ca la noi, la nimeni.

Dumnezeu să le ierte pe cele 12 persoane ucise şi pe noi, de atâta nepăsare şi ipocrizie!